Sărbătoarea Dragobetelor – aș accepta-o dacă…

În cazul în care au pierdut trenul și nu și-au găsit perechea în 14 februarie, junii mai au o șansă în 24… De Dragobete. E o sărbătoare de invenție pre-creștină, care ne colorează calendarul la finalul iernii. Eu o consider inutilă, dar hai să spun că aș accepta-o dacă:

-Dacă anual, am sărbători îndrăgosteala și hormoniada vorbelor dulci și a pralinelor în formă de inimioară doar în 14 și 24 februarie, iar în rest am sărbători și am trăi în dragoste… Dar se pare că doar încercăm să recuperăm „din mers” în aceste 2 zile ce am pierdut în celălalte 363…

-Dacă nu am lega-o de creștinism. Nu are nicio legătură cu Cristos sau cu urmașii Săi. E un cocktail de păgănism cu fundițe populare. Cine te oprește să îți săruți soția în restul anului, de trebuie să strigăm pe ulițe: „A venit Dragobetele, se sărută fetele”…?

-Dacă nu am spune că Dragobete este zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii, cu origini străvechi. Nu avem nevoie de câte un zeu pentru fiecare virtute sau sentiment de-al nostru… NU ni-l trebuie pe fiul babei Dochia, flăcăul extrem de chipeş şi iubăreţ, care seducea femeile ce îi ieşeau în cale… Dragobete a rămas, până în ziua de astăzi, ca simbolul suprem al dragostei. Suprem ?!? Doar pentru că era un macho-man ce se juca cu sentimentele domnițelor? Unde ne sunt valorile?

-Dacă nu am afirma că Dragobete anunță noul anotimp, înaintea ghiocelului [cu încălzirea asta globală am auzit de ghiocei și i-am văzut și la început de februarie…] Nu ne trebuie un tip seducător care să ne spună că a venit primăvara. Avem calendare pentru așa ceva…

-Dacă nu am lega-o de idioatele tradiții fără sens, de tipul ce ai voie să faci și ce nu de Dragobete… Ca în orice sărbătoare de acest gen, există și superstiții, cum ar fi faptul că nimeni nu deretică și nu lucrează prin casă în această zi. În caz contrar nu-i va merge bine în această vară… Poate scapi de blestem cu un busuioc sub pernă…

Hai să ne bucurăm de primăvara care ne face cu ochiul ca de un dar venit de sus și să îl lăsăm pe acest haiduc cu hormonii suiți la cap unde îi e locul, adică în mitologie!

Lasă un comentariu aici