Neo-marxismul și cenzura modernă

Acum 2 săptămâni am vrut să promovez unul dintre clipurile mele de pe canalul de YouTube pe platforma Facebook. Însă, promovarea mi-a fost respinsă, pe motiv că privește drepturile omului la alegeri din domeniu medical [în video vorbesc despre AVORT și susțin perspectiva pro-viață, deci nu am dreptul la libera exprimare într-un domeniu atât de sensibil…]

Cenzura asta modernă dictată de corectitudinea politică intră în conflict direct cu libertatea de exprimare. Deci, dacă publicam și promovam un clip PRO avort, probabil că aș fi avut acceptul, pentru că, îndemnam la exercitarea unui drept medical – acela de a dispune de propriul corp (și, implicit acela de a ucide un copil în formare – dar ăsta e secundar…), dar pentru că am îndrăznit și am vorbit ANTI avort, lasă așa, să nu vadă mulți concepția ta tradițională depășită, spuse mașinăria lui Zuckerberg. Cu alte cuvinte: spui ceea ce spunem noi că poți să spui…

Așa cum marxismul, ca promotor al comunismului de marcă sovietică, promova o uniformitate generală a populației, mai ales în gândire, limbaj, vestimentație și practică, la fel, neo-marxismul îți permite să vorbești despre orice, dar nu oricum, oricât și oriunde. O democrație trunchiată, care apără minoritățiile (de la 2 membri în sus) și despoaie oameni, culturi și națiuni de tot ce au mai valoros – valorile! Pentru care unii au riscat totul sau și-au dat viața chiar…

Neo-marxismul nu afectează doar individul, nu sunt eu vreun frustrat, ci state întregi. Astăzi, nu mai decizi tu ca țară câți emigranți să îți intre în țară, ci Suprastatul (a se citi U.E.). Societatea astăzi trebuie să accepte liberul schimb globalist impus de multinaționale fără să crâcnească chiar și atunci când se pierd milioane de locuri de muncă care sunt delocalizate. Directivele suprastatale primează față de suveranitatea națională. Soroș a descris Uniunea ca pe o asociație de state democratice care doresc să sacrifice o parte din suveranitatea lor pentru binele comun. Numai că acea o parte a devenit destul de mare…

Totul se implementează pas cu pas, vorba unui ilustru politician din timpul campaniei prezidențiale recente. Fragmentarea se va produce lent, dar sigur. Până nu va mai rămâne nicio entitate întreagă. Țările vor deveni adunături de minorități (etnice, sexuale, culturale), protejate de corectitudinea politică și de prejudecățiile celor care sunt mai mulți. Și mai intoleranți…

Deci, dacă ești bărbat alb și pe deasupra creștin și heterosexual, ești automat triplu opresor și nu ai dreptate niciodată, iar dacă ești femeie de culoare, lesbiană și eventual atee sau musulmană, ești de patru ori victimă și ai dreptul să te adresezi justiției catalogând tot ce nu-ți convine drept „discriminare”! Nu întâmplător progresistul Remus Cernea declara, în 2009, că „România va fi cu adevărat liberă şi democratică atunci când va avea preşedinte o femeie rromă, lesbiană şi atee, pentru că atunci oamenii înseamnă că vor alege un preşedinte trecând peste prejudecăţile lor”.

Pas cu pas…

Totuși, eu cred că va mai ființa o minoritate de oameni cu frică de Dumnezeu și cu dragoste de semeni, care va duce mai departe credința, valorile și principiile generației următoare, copiilor noștri, care vor fi bombardați cu îndemnuri postmoderne să își aleagă singuri sexul (și numele, și orientările, și alegerile medicale) la vârsta pubertății…

P.S. Clipul oprit de la promovare aici:

Lasă un comentariu aici