Vine seara, în 5 decembrie, în fiecare an – fără excepție! E un fel de ante-mergător al celui mai moș dintre moși, un soi de Ioan Botezătorul al lui Crăciun, bătrânul. Este Nicolae, zis Cizmuliță.

Ne-am învățat copiii că există doi moși darnici, iar dacă nu le iasă cu primul, la începutul lunii, au timp să se cumințească în următoarele zile, până în ajunul celui de-al doilea… Îi învățăm să manipuleze.

Le promitem sfânta nuielușă , dacă e criză sau nu avem bani suficienți să le îndeplinim dorințele costisitoare. Oricum ar fi, ei știu ca o ciocolată tot primesc cumva-cumva. Îi învățăm lingușeala.

Nu le dăm cadouri substanţiale. Asta, în primul rând, pentru că e Post şi în al doilea rând, pentru că va urma un cadou mai mare, de la Moş Crăciun. Un soi de teatru al părinților – cu protagoniști: mama în 5, tata în 24 – de care până și cei mai mici s-au prins deja. Îi învățăm cum să joace teatru și arta prefăcătoriei.

Le sugerăm – indirect, ce-i drept –  să fie mai buni doar o lună din doisprezece și doar pentru o recompensă sau două – pe prima o vor consuma iute a doua zi, iar de a doua se vor plictisi repede și o vor arunca cât-colo până de Revelion. Îi învățăm cum să fie materialiști și egoiști.

Și ne mirăm că la început de an nou nu ne mai înțelegem cu ei…