De ce ne legăm noi, oamenii, inima?

De palpabil: de lucruri, de bani. De ceea ce deținem. Credem că dacă îl punem pe a avea înaintea lui a fi suntem cineva. Ne legăm de conturile din bancă. De grosimea portofelului. De cilindrii bolidului. Ne rezemăm viața într-un credit bancar. Mamona! Nu-i diabolică în sine, dar iubirea ei este… Și totul poate să dispară într-un incendiu sau într-un accident. Într-o clipă…

De oameni. Începem cu părinții în adolescență. Până tragem tot ce putem de la ei. Consumăm resurse în casa părintească până la 30 de ani. Fugim după prieteni, reali și virtuali. Apoi ne legăm de un partener de căznicie crezând că vom cădea în butoiul fericirii. Ca Diogene. Atârnăm de cunoștințe care să ne pună o vorbă bună peste tot… Mai târziu, ne legăm pensia de nepoți. Însă, la un moment dat, rămânem singuri-singurei…

De o activitate. Poate fi munca, afacerea sau bișnițul. Excesul nu face bine nimănui, nicicând. Valabil și cu serviciul. Prea mulți dedică astăzi totul muncii. Timp, pasiune și energie. Tot! Familia trebuie să se mulțumească cu firmiturile… Mulți câștigă posturi de conducere, dar își pierd copiii. Se înalță pe scara ierarhică, dar ai lor se adâncesc în ei înșiși. Își construiesc case, dar își distrug caminul. La proxima concediere, intră în depresie…

De plăcere. Hobby-uri, concedii, shopping. De tot ce poate să ne aducă satisfacție. Hedonistă. Ca oameni, suntem singurele ființe care nu se satură niciodată. Nu, nu ni s-a dilatat stomacul. Nu ni s-a mărit cavitatea bucală. Nu avem mai multă poftă de mâncare. Nu pentru asta muncim mai mult! Ci pentru că a crescut numărul dorințelor! Dar, cu cât ne împlinim dorințele, apar altele. Mai puternice. Mai strigătoare. Mai de dorit. Ca fructul interzis din Eden. Căutăm împlinirea lor cu orice preț! Devenim niște drogați hedoniști. Până nu mai simțim nicio plăcere, niciodată…

Ne legăm inima de nimicuri. De pleavă. De tot ce nu rămâne după noi când plecăm de pe acest pământ. Lucrurile trec, oamenii se schimbă, corporațiile pică și dorințele nu le vei satisface niciodată! Iar tu rămâi cu inima. Goală-goluță.

Leagă-ți inima de cer! De Creator, de Cel care poate să aibă cu adevărat grijă de ea…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *