De ce devin bisericile atât de plictisitoare?

Un prieten îmi spune vara asta: De ce nu faci un articol pe tema bisericilor care devin tot mai plictisitoare de la o săptămână la alta şi ce e de făcut? Iată că astăzi am ajuns şi la acest subiect. Tăios şi interesant. Sumbru, dar actual. Deci, de ce au devenit bisericile plictisitoare, seci şi fără viaţă?

Poate pentru că sunt frecventate de oameni plictisiţi! Ne uităm zilnic pe Youtube, suntem asaltaţi de media în fiecare oră şi clar, duminica ne lipseşte entertainment-ul. Ce, să merg să îl văd pe popă sau pe păstor predicând ceva abstract, neînsoţit de imagini, video, fără scroll, touchscreen?! Mersul la biserică nu e interactiv, spun tinerii… Boring!

Poate că şi cei responsabili de enoriaşi sunt plictisiţi uneori! De multe ori, am ascultat predici livrate fără niciun entuziasm. Cam cum prezintă Busu vremea sau politicienii un raport de şedinţă. Când vorbeşti chestii neimportante, da, poţi fi tern şi fără viaţă. Dar, când vorbeşti despre Dumnezeu şi despre mântuirea oamenilor – asta e inadmisibil! Doar vei plictisi mai mult turma deja plictisită…

Probabil că ne preocupă prea mult senzorialul, mediul imediat apropiat, palpabilul. Şi uităm că adevăratele esenţe sunt cele spirituale, nevăzute, nepipăite, ci doar sperate. De-asta babele bârfesc în strană: ai auzit de ăla, ui ce fustă scurtă are şi aia… etc, pierzând latura profundă. Rezultatul? Astfel de oameni pleacă de la biserică cum au venit. Plictisiţi! Mai bine stăteau acasă…

Poate că ne-am obişnuit să ne facem plinul spiritual (doar) duminica! Adică să devenim nişte sfinţi duminică dimineaţa, foarte pioşi, dar care se transformă luni dimineaţa în oameni obişnuiţi (a se citi fireşti). Noi credem că putem trăi toată săptămâna cum vrem, iar duminica ne sfinţim. Şi de-asta avem o viaţă searbădă, acră şi nefericită. A fi duplicitar, te transformă într-un robot. Plictisit de teatru săptămânal…

Şi poate că aşteptăm prea multe de la o clădire, când, de fapt, nu ar trebui să aşteptăm nimic! Chiar şi titulatura mersul la biserică ne spune că ceva e în neregulă. Noi nu mergem la o cladire, cu turlă şi cruce pe frontispiciu, nu ne închinăm la / în cadrul celor 4 pereţi! Biserica nu e structura de carămidă sau BCA, biserica suntem noi – creştinii! Dacă vom crede într-o instituţie, vom rămâne dezamăgiţi… Şi plictisiţi.

De ce devin bisericile tot mai plictisitoare? Datorită nouă, creştinilor plictisiţi, care le frecventăm fără chef, din obişnuinţă, cu motivaţii greşite sau mecanic, automatizat…

O biserică moare sau învie prin entuziasmul sau plictisul creştinilor!

[Iar unde Duhul lui Dumnezeu nu e, nimic nu e…]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *