Cine l-a omorat pe Iisus Hristos? Ce s-a intamplat in Vinerea Mare?

Cine sau ce l-a omorat pe Isus Hristos?

In Vinerea Mare sarbatorim moartea lui Isus Hristos rastignit fiind pe cruce. Chiar daca unii spun ca este doar o fictiune sau o legenda, Iisus a fost un personaj real, istoric, ce a trait in Palestina sec. I. Si a murit primavara anului 33, mai exact in 3 aprilie 33. Evangheliile ne relateaza aceste lucruri, iar sursele istorice ale vremii le confirma…

Insa, cine sau ce l-a omorat pe Isus Hristos in acea zi de vineri?

Ne aflam la inceput de aprilie in Iersualim. E noapte, frig si bate vantul racoros. Isus este arestat la miezul noptii si dus in curtea marelui preot Caiafa pe ascuns. De aici si expresia: a fi plimbat de la Ana la Caiafa. Era ultima intalnire a Sanhedrinului evreiesc (un fel de Inalta Curte a vremii), unde trebuia decis prin vot ceea ce fusese hotarat cu o noapte inainte: adica omorarea lui Isus. Legea spune ca nu se putea condamna un om noaptea. Asa ca la prima ora se da verdictul in cazul Mantuitorului. Acolo, in curte, e batut zdravan de strajerii Templului – probabil i-au fost aplicate 39 de lovituri puternice (caci aceasta era regula penitentiala a iudeilor). Prima bataie suferita din partea iudeilor este denumita derontes in evanghelii, care se traduce cu jupuire, implicand o severitate de ciomageala.

Apoi Isus a fost dus inaintea lui Irod Antipa, pentru o scurta infatisare, unde are parte de batjocura meschina, iar apoi ajunge in fata guvernatorului Pilat din Pont. Aici are loc a doua runda de bataie – de data aceasta aplicata de soldatii romani barbari. Singura regula era urmatoarea condamnatul trebuia batut pana la limita mortii, dar nu omorat! Biciuirea se realiza cu flagellum un bici din piele cu oase de animale in capete care smulgea pur si simplu carnea, intestinele si parti ascunse ale corpului fiind expuse… Dupa aceasta runda de viscerare a tesuturilor pielii, se pare ca Isus nu a mai fost in stare sa isi care patibulumul, acea parte orizontala a crucii pe care condamnatul si-o cara pana la locul executiei!

Urmeaza etapa a 3-a a suferintelor inumane ale lui Isus: rastignirea. Aceasta era cea mai cruda pedeapsa a vremii, metoda de executia preluata de la persani, ce era aplicata doar scursurilor societatii: infractorilor abjecti, criminalilor, insurectionistilor, tocmai pt ca era o pedeapsa degradanta, umilitoare, inumana si crunta! Ideea era aceea de expunere publica: te uitai la cruci, vedeai cum se sfarsesc in chinuri pe cruce talharii si morala era – nu fa ce au facut ei, altfel vei ajunge si tu tintuit in halul acesta!

Isus moare repede pe cruce, dupa circa 6h, fapt care il mira si pe Pilat (in mod normal, crucificatii atarnau pe cruce, in medie, intre 2-5 zile in chinuri inumane, pana isi dadeau ultima suflare). Acest fapt ne arata in ce stare se afla Isus: 2 runde de bataie (nu una cum se aplica criminalilor), confuzia, ameteala, senzatia de frig si de umed, hipotermia, carnea vie expusa pe lemnul aspru si infierbantat, setea extrema, epuizarea, starea de sufocare – toate acestea au contribuit la trauma sa publica. Sulita care i-a strapuns inima a fost doar o confirmare pentru centurion ca Isus murise prematur. 

Daca romanii si ucenicii lui Isus ar fi stiut in urma cu 2000 de ani ca americanii vor numi aceasta zi Good Friday (adica Vinerea Buna), ar fi fost nedumeriti, daca nu ofensati. Pentru ca a fost cea mai neagra zi din istoria omenirii create de Dumnezeu…

Ziua cand Dumnezeu moare pentru om. Isi da ultima suflare pentru restabilirea relatiei dintre om si divinitate!

Deci, Cine sau ce l-a omorat pe Isus? Jupuirea iudeilor, flagelarea romana, spinii implantati in cap, cuiele batute in incheietura, sulita care i-a strapuns coasta si inima? Da, toate acestea au contribuit la sfarsitul sau ca Om, dar pe El l-a omorat dragostea Lui pentru om!
Si a facut acest sacrificiu (suprem, ultim) din proprie initiativa, dorind acest lucru din toata inima. Cu cateva zile inainte, el le spunea ucenicilor: Eu am puterea sa imi dau viata si apoi sa mi-o iau inapoi. Nimeni nu mi-o ia cu forta, ci eu mi-o dau din dragoste!

Si asa s-a si intamplat istoric: Isus si-a dat viata rastignit fiind pe cruce, ca apoi sa isi ia viata inapoi si sa invieze dintre morti. Calea suferintei a fost singura si necesara cale spre slava eterna: Cristos a coborat, s-a smerit, a fost umilit, degradat la cel mai jos nivel, iar apoi a fost ridicat in slava Sa eterna, mai presus de orice si de oricine– ridicare pe care o face si astazi cu orice pacatos…

Hristos a inviat!

Lasă un comentariu aici