Ce m-a invatat bunicul de sarbatoarea Sf. Andrei?

In fiecare an, pe 30 noiembrie, primeam un telefon de la bunicul meu. O voce imbatranita de ani imi ura multi ani fericiti, binecuvantari de sus si indemnul de a trai ca Sfantul Andrei. Anul acesta, telefonul nu mai suna – bunicul nu mai este… Am ramas in suflet cu acea asteptare anuala, dar si cu invatamintele ca:

-trebuie sa fiu un sfant! Isus Cristos nu a murit pentru oameni “suficienti de buni”, care se pot descurca si singuri. Ci pentru mine, cel mai nevrednic dintre toti, asa cum spunea Ap. Pavel. Sa fiu sfant! Nu doar duminica, nu doar de parada, ci in suflet, in duh si in practica…

-trebuie sa stiu cum sa traiesc! Sf Ap. Andrei a stiut sa aleaga ce trebuie. L-a ales pe Isus! A lasat orice altceva pe plan secund. A invatat ce inseamna sa fii si apoi sa faci, caci Invatatorul nu le vorbea din basme, ci din traite! Orice ocazie pe care o ratez, orice oportunitate pierduta, e o moneda cazuta in cutia de tabla a regretelor. Sunetul zornaitor se va auzi peste ani si ani…

-trebuie sa stiu cum sa mor! Sf Andrei a invatat si ca drumul slavei, trece intai pe la cruce. A murit pe crucea in “X” – o vedem la trecerile de cale ferata… Nu s-a dat inapoi de la martiraj, nici el, nici ceilalti apostoli. Au invatat cum se moare – L-au vazut pe Maestrul lor intai… Cu fiecare clipa sunt mai aproape de moarte, da, asa cum intelegem noi efemeritatea, dar, in acelasi timp, sunt tot mai aproape de VIATA, adevarata viata!

Fiti sfinti! Traiti ca niste sfinti, nu aruncati aceasta menire asupra figurilor de pe icoane sau a figurilor din vitralii… Sfintii sunt vii, nu morti! Aici, si in vesnicie!

Sa fie o coincidenta, oare, ca ziua Romaniei vine dupa ziua acestui sfant? Eu cred ca doar traind in sfintenie romanii, vor putea sa isi ureze unii altora la multi ani! Altfel, anii vor fi putini, amari ca spirtoasele baute maine si tristi…

Ocrotitorul Romaniei iti spune sa fii sfant! Vine vremea secerisului…

Lasă un comentariu aici