Ce îşi doreşte un copil de la părinţii săi?

Să se simtă important. Să realizeze că are o valoare inestimabilă în ochii părinţilor. Nu că e şi el unul dintre celălalte odrasle ale familiei… Să i se acorde timp de calitate, să observe că adulţii din jurul lui sunt gata să facă sacrificii, să taie din hobby-uri sau întâlniri pentru a petrece timpul cu el.

Să fie ascultat. Părinţii să fie atenţi la nevoile şi, mai ales, la dorinţele sale. Replici de genul: ce nevoi mai ai şi tu la 10 ani, mă…? nu îl vor ajuta în niciun fel… Să fie înţeles. Mai ales în pragul adolescenţei. Atunci când hormonii o iau razna, când emoţiile îl ghidează, când nu vede un scop în viaţă…

Să i se acorde încredere. Să i se dea credit pentru ceea ce spune şi face (până la proba contrarie). Există acum aplicaţii care urmăresc locaţia smartphone-ului copilului direct pe telefonul părintelui. Acest control poate fi bun pe termen scurt, dar va fi devastator pe termen lung pentru copilul viitor adult, care nu va fi responsabil deloc, ştiind că cineva îl urmăreşte mereu…

Să îşi trăiască copilăria. Prea mulţi copilaşi sunt duşi la înot, învaţă la un instrument, 2 limbi străine, curs de călărie, baschet şi activităţi extra-şcoalare. Toate deodată! Un astfel de copil îşi va rata copilăria – în care ar trebui să se joace, să descopere lumea – fugând de la un curs la altul, de mână cu tata sau mama…

Ce nu îşi doreşte un copil? Să nu mai fie tratat aşa şi după ce devine adult sau îşi întemeiază propria familie, să crească într-un mediu toxic, al înjurăturilor, al violenţelor, al inculturii, să primească cadouri surogat care să înlocuiască prezenţa părinţilor plecaţi dincolo.

Un copil fericit este cel care poate să se întoarcă în casa părintească, cu inima bucuroasă, oricând…

Un răspuns la „Ce îşi doreşte un copil de la părinţii săi?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *