Ce este moartea? (Intrebari Populare)

S-a scris mult despre moarte, poate chiar mai mult decat despre… viata. Si, daca iei un interviu pe strada cu aceasta intrebare, oamenii se vor balbai, nu vor sti ce sa-ti raspunda

Ce este moartea?

S-a scris mult despre moarte, poate chiar mai mult decat despre… viata. Si, daca iei un interviu pe strada cu aceasta intrebare, oamenii se vor balbai, nu vor sti ce sa-ti raspunda. Nevroticul Stalin spunea că (1) moartea unui om este o tragedie. Moartea a milioane este statistică, scuzându-și crimele de război. Moartea – o tragedie, un accident?! Dar se moare zilnic!

(2)Mai la începuturile istoriei, s-a spus că moartea este doar un somn adânc. Dormi ca și cum ar fi vineri spre sâmbătă noaptea – veșnic. Și atât. Așa au început egiptenii, umplând sicriele faraonilor cu de toate, în caz că se trezesc și le e foame… Am mai evoluat de atunci – post-moderniștii de astăzi vor să ne criogeneze, păstrându-ne cadavrele în congelatoare până când știința va fi în stare să ne trezească din nou la viață…

(3)Mai tarziu, s-a presupus că moartea e doar o trecere dintr-o parte în alta, de aici-Acolo, de pe o parte a râului pe cealaltă. Asta ne arată scena din filmul Troia, în care unui personaj decedat i se pun doi bănuți pe ochi înainte de incinerare ca să aibă șpagă cash la îndemână pentru luntrașul care îl va trece de partea cealalaltă a Styx-ului.

(4)După ce s-au mai iluminat puțin prin secolele Evului întunecat, nihiliștii au afirmat cu tărie ca moartea este un mare…nimic. O anihilare a tot și toate. O beznă din care nu mai ieși, un tunel din care nu mai vezi nici înainte, nici înapoi, o de(s)ființare absolută a omului. Această doctrină, împreună cu umanismul, a alimentat marxismul, leninismul, antisemitismul și multe alte direcții ce s-au trasat în secolele ce au urmat. A condus la izbucnirea a două războaie și a diabolicului Holocaust, în care mulți oameni au fost omorâți pentru…nimic.

Astfel, astăzi, dacă ești tot timpul surmenat din cauza serviciului sau epuizată de creșterea copiilor, poți considera moartea un somn. Te vei odihni mult și bine. Dacă ești mai tot timpul plictisit și urmărești mereu ceva nou, ceva proaspăt, moartea va fi pentru tine o trecere spre o lume mai interesantă, mistică, un dincolo plin de suspans. Un fel de Surprize, surprize!, dar fără Andreea Marin. Dacă nu ești foarte sociabil sau dacă te enervează mai toată lumea, poți să stai liniștit – moartea va fi o anihilare, vei disparea complet, te vei evapora și nimeni nu va putea să te mai deranjeze. Ce ușurare!

Nu e de mirare că relativismul post-modern a intervenit și în conceptele cele mai esențiale ale existenței – cele legate de viață și de moarte. Și astfel, pe măsură ce înaintăm în vârstă, refrenul memento mori ne oripilează. Dacă în copilărie este aproape inexistent, iar în tinerețe îl negăm sau îi subminăm puterea asupra noastră, în floarea vârstei mijlocii suntem sub o oroare funebră care pune stăpânire pe deciziile noastre, culminând cu frica senectuții care îți șoptește că poți da colțul în orice moment.

Totuși, nu de moarte trebuie să ne fie cel mai frică. Nu ea e cea mai mare pierdere pentru tine! Așadar, nu te teme că viața ta va avea un sfârșit undeva, cândva, ci teme-te ca nu cumva viața ta să nu aibă niciodată un început!

(5)De fapt, moartea este o linie de finish – reprezinta capatul unei vieti de om. Traita frumos, sau risipita, o despartire dureroasa de un om special sau o usurare ca bine ca s-a dus… Ca sa mori frumos, trebuie mai intai sa traiesti frumos! Ce lasi in urma mortii si ce vine dupa ea, depinde de viata pe care o traiesti!

Lasă un comentariu aici