Categorie: Întrebări populare de pe Google

Poate ca si tu ti-ai pus vreodata intrebarea asta, adica de ce indragim pe cineva dintre atatia oameni sau de ce alegem un om si nu altul sa ne fie partener? Multă lume spune că dragostea este acel sentiment minunat care se întâmplă pur și simplu, pe care nu îl cauți în cineva anume, pe care nu îl aștepți într-o zi anume, dar care vine pe neașteptate pentru că îți este scris să fie așa. De fapt, aia e indragostirea, dragostea e altceva. Mult mai profund…

Iata cateva motive pentru care indragostim:

-Motive BIOLOGICE – oxitocina si vasopresina sunt doi hormoni care promoveaza emotia dragostei in fiintele umane. Cand cresc considerabil si te ia valul lor (prin adolescenta), simti ca plutesti.

-Motive PSIHOLOGICE – Exista cateva aspecte psihologice care sunt posibile sa ii determine pe oameni sa sfarseasca prin a se indragosti. Sentimentul de asemanare cu parintele de sex opus e un aspect major , interactiunea pentru o perioada mai lunga de timp, luarea acelorasi decizii in viata etc.

-Motive FIZICE – Acest atribut de atractie se concentreaza in mod special asupra unui aspect fizic exterior care se doreste a fi de dorit si intr-o masura mai mica pentru trasaturile de personalitate.

-ATRACTIA RECIPROCA – Cand cealalta persoana este atrasa de tine sau te place, acest lucru iti poate creste nivelul de placere pe care poti sa il ai pentru ea/el.

-MIROSUL -Ne indragostim in mare parte datorita mirosului. Mirosul unui buchet de trandafiri este de exemplu o preferinta culturala care dezvolta chimia in relatiile romantice. De exemplu sa mirosi ca o capsuna si nu ca un mucegai te face atractiv. Mirosul delicios poate fi parte din fenomenul dragostei. De-asta vand astia ciocolata la greu in februarie!

Cercetatorii au descoperit ca cel mai frecvent factor care a precedat experientele iubirii a fost gasirea anumitor caracteristici ale persoanei dorite, precum si reciprocitatea sentimentelor.

Ce au descoperit mai departe a fost șocant! Ei au constatat că din momentul în care subiectul evocă imaginea ființei iubite, partea din creierul său care este responsabilă cu gândirea rațională, deductivă și logică – adică zona cortexului, are o activitate minimă, aproape de zero, lăsând loc activitatii emotionale a centrului plăcerii aflat la nivelul cerebelului.

Se deschide o cutie a Pandorei, partea de emoţie: simţim, trăim şi atunci putem să încercăm stări plăcute, ca starea de adulaţie, atracţie, simpatie, dar şi frică, oscilaţie, acele duşuri reci emoţionale, resentimente, invidie, teamă. Dacă suntem la şcoală, nu mai avem chef de învăţat, nu mai avem chef de serviciu, vrem doar să petrecem timp cu persoana respectivă, să împărtăşim. E o frenezie, unii radiază, dorm mai putin, alţii au insomnii, momente interminabile de chin, incertitudini, devin agasanţi, agresivi s.a.m.d.

E buna indragosteala, dar ea trebuie sa fie productiva! Daca te tot indragostesti de cate o persoana si apoi cand dispar fluturii din stomac, treci la alta persoana, e o problema. Indragosteala benefica duce la iubire adevarata. Dar cum putem sti in ce stadiu ne aflam? Cum putem face diferenta intre INDRAGOSTIRE si DRAGOSTE ADEVARATA??

E simplu:

• Prima doar cere, a doua ofera
• Prima trece ca…ploaia de primavara, dragostea autentica ramane peste ani si ani
• E puternica la inceput iar apoi se evapora, dragostea are suisurile si coborasurile ei, dar e constanta!
• Prima cauta (aproape intotdeauna doar) implinire sexuala, a doua urmareste stabilitatea iar relatiile intime vin doar ca o cireasa de pe tort
• Instinctele au controlul asupra comportamentului nostru, in dragoste afectiunea rationala ne conduce
• Ne poate transforma in niste ipocriti, doar ca sa capatam afectiunea partenerului, iubirea autentica si sigura te indeamna sa fii tu (pentru ca sti ca esti iubit pentru ceea ce esti si nu trebuie sa te prefaci…)
• Indragosteala apare la prima vedere, asa ca la a doua poate disparea, iubirea sincera este prezenta si la a 3-a vedere si la a mia vedere…

Asadar, de ce ne indragostim? O facem pentru ca vrem sa ajungem la iubirea adevarata! Toti tanjim dupa ea! Dar, sa nu uitam ca iubirea nu este îndrăgostire, o cuprinde dar nu se limitează la ea, asa cum ni se spune de Valentine’s Day… Dragostea nu va pieri niciodata!

Multi confunda caracterul unui om cu temperamentul sau comportamentul acestuia. Dar ele nu sunt tot una. Cu temperamentul te nasti, ti se da, caracterul se formeaza, il construiesti, zi de zi, toata viata!

Adevarul e ca n-ai nevoie de foarte multe intr-o relatie! Si n-ai nevoie nici de foarte multe relatii. Omul, ca fiinta sociala, are nevoie de calitate, nu de cantitate. De cativa prieteni adevarati, pe care se poate baza – chiar si la miezul noptii, in caz de ceva… Nu de o multime de “amici” care dispar cand ai cea mai mare nevoie de ei…

1. Ai nevoie de un partener! Prea multi – mai ales tineri – se inchid in spatele retelelor de “socializare” si asteapta sa apara Fat-Frumos pe chat sau sa primeasca un like de la Julieta! Primul pas e sa gasesti un partener de relatie. Unul real, nu virtual! Unul pe care sa il poti privi in ochi, nu unul caruia tot sa ii butonezi sau tastezi sentimente…

2. Ai nevoie sa te simti iubit, important, esential pentru relatia respectiva! Adica, sa nu se poata numi relatie, daca tu pleci sau nu mai esti. Insa, daca cu tine, ori fara tine – e totuna, atunci in acea relatie tu nu esti pretuit. Esti doar un pion, care poate fi inlocuit oricand. Deci ai nevoie sa stii ca esti in siguranta si ca esti pretios si important in ochii celuilalt.

3. Ai nevoie de o buna comunicare! Este bine-cunoscut faptul ca persoanele deficiente de auz si vorbire, comunica mult mai bine decat noi, cei care nu avem astfel de probleme! De ce? Pentru ca ei comunica eficient. Au doar un singur canal de comunicare – cel mimico-gestual – Noi? Folosim cuvinte cu dublu inteles, interpretam tonul vocii, ne suparam si ne bagam castile cu muzica in urechi s.a.m.d. Dar, o relatie buna depinde de o comunicare la fel de buna!

4. Ai nevoie de o relatie bazata pe altruism! Daca celalalt se gandeste doar la el, la bine lui, inseamna ca e o problema… Prea multi se si casatoresc, chiar, doar ca sa fie fericiti. Parca nu se cununa cu partenerul, ci cu… fericirea. O astfel de relatie va tine pana ii creezi celuilalt “disconfort”. Apoi iti va spune ca “nu mai vrea”, “nepotrivire de caracter” si… stim cum sfarsesc aceste relatii…

5. Ai nevoie de evolutie! Pentru ca toate lucrurile se indreapta inspre ceva, au un scop, un punct A- de plecare si un punct B -de final. Ne dorim mereu sa evoluam, insa este necesar sa tinem cont si de faptul ca relatia noastra trebuie sa evolueze odata cu noi. Daca ne alegem partenerul potrivit va fi foarte usor sa ne dezvoltam pe toate planurile alaturi de el si sa invatam cum sa facem lucrurile sa mearga intr-o directie corecta. Daca nu, vom stagna sau vom “da cu spatele”…

6. Nu in ultimul rand, ai nevoie de empatie si intelegere! Nu de cineva care sa nu te inteleaga cand treci prin zile negre in viata ta. Ai nevoie de oameni inimosi, care sa simta cu tine, sa empatizeze, nu de judecatori de piatra, care sa taie in carne vie orice vorba si fapta de-a ta, fara sa cauta sa te ajute sa te ridici de unde ai cazut sau sa iti revii dupa infrangerile vietii…

Ne miram cu multi dintre cei din jurul nostru si-ar descrie multe dintre relatiile lor ca o “relatie toxica”? De fapt, principiul e simplu: gasesti ceea ce cauti, ai ceea ce gasesti… Alege-ti cu grija relatiile, pentru ca cu cine te imprietenesti, acela esti! Sau acela devi, odata cu trecerea timpului…

Per general studiile recente indica 10 religii principale la nivel global. Pe langa acestea mai sunt si aproximativ 10.000 de secte: în jur de 6.000 în Africa, 1.200 în SUA şi peste 3000 în alte ţări. Dar religia crestina – de ce este ea faramitata in atatea micro-religii si denominatiuni?

Initial, credinta crestina a fost una. Unica! Avea un singur Dumnezeu, o singura carte – Biblia, un singur botez, un singur crez si… o singura biserica, raspandita in toata lumea… Apoi a fost Schisma si s-au format 2 biserici: Ortodoxa si Catolica, iar in sec. XVI din catolici s-au desprins protestantii si s-a format si a 3-a ramura. Incepand cu urmatoarele decenii, s-au format tot mai multe ramuri si ramurele, de ordinul sutelor, si poate te intrebi de ce?

Adevarul e ca au fost si motive bune pentru care “au aparut” mai multe ramuri ale crestinismului, necesare si naturale – as putea spune, dar majoritatea au fost egoiste, politice, prostesti, nenecesare si artificiale…

Cel mai bun exemplu de motivatie gresita este marea Schisma. Bisericile s-au despartit atunci pentru ca nu se cunostea cine e mai mare: Papa sau Patriarhul? Ori pentru ca unii credeau ca erau descendenti directi ai Sf Petru, iar ceilalti ai altor apostoli inferiori. Sau pentru ca amandoi Preafericitii isi doreau suprematie politica in intreg Imperiul de atunci… Motive gresite, care nu au nimic de-a face cu Cristos – intemeietorul crestinismului… Sa nu mai spunem de sectele noi, moderne, aparute dupa secolul XIX, care se construiesc in jurul unor personalitati care o duc foarte bine dpdv financiar…

Insa, de cealalta parte, au existat si motive bune. De exemplu, au fost multi crestini adevarati care au luptat impotriva ereziilor si a sectelor vremii. Unii au luptat impotriva gnosticismului grecesc din primele secole (care era un fel de amestec de crestinism si paganism elen) si s-au delimitat de crestinii obisnuiti tocmai prin faptul ca luptau impotriva unei doctrine anti-crestine. Asa a fost si cu protestantii care au protestat impotriva abuzurilor facute de catolici, prin vanzarea indulgentelor (comert cu iertare de pacate) sau prin inventarea Purgatoriului (un loc caldut, nici in rai – nici in iad). S.A.M.D.

Ar mai fi si elementul cultural. Daca crestinismul s-a nascut si a evoluat cu precadere in Europa, el s-a extins de-a lungul vremii in toate colturile lumii. Din America de Sud, pana-n Noua Zeelanda… Asa ca, misionarii crestini care duceau vestea buna a mantuirii nu puteau sa faca un implant religios european pur si simplu in Zimbabwe sau in Brazilia. Cultura alba difera de cea mulatra. Nu se poate compara o biserica ortodoxa pioasa din mama Rusie cu una vesela si plina de viata din Congo sau din Venezuela. Si totusi, ei se inchina la acelasi Dumnezeu…

De ce atatea religii, crestine? Nu iti mai bate capul cu aceasta intrebare, au facut-o multi si au batut campii. Probabil doar Dumnezeu cunoaste raspunsul la aceasta intrebare. Daca vrei sa fii crestin, poti sa fii! Ai Biblia tradusa in toate limbile, in traduceri diverse – pe hartie, pe smartphone, pe PC. Ea iti arata adevarata “religie”, adevarata cale… Cine il cauta pe Dumnezeu il gaseste, daca il cauta cu toata inima!

Ce este moartea?

S-a scris mult despre moarte, poate chiar mai mult decat despre… viata. Si, daca iei un interviu pe strada cu aceasta intrebare, oamenii se vor balbai, nu vor sti ce sa-ti raspunda. Nevroticul Stalin spunea că (1) moartea unui om este o tragedie. Moartea a milioane este statistică, scuzându-și crimele de război. Moartea – o tragedie, un accident?! Dar se moare zilnic!

(2)Mai la începuturile istoriei, s-a spus că moartea este doar un somn adânc. Dormi ca și cum ar fi vineri spre sâmbătă noaptea – veșnic. Și atât. Așa au început egiptenii, umplând sicriele faraonilor cu de toate, în caz că se trezesc și le e foame… Am mai evoluat de atunci – post-moderniștii de astăzi vor să ne criogeneze, păstrându-ne cadavrele în congelatoare până când știința va fi în stare să ne trezească din nou la viață…

(3)Mai tarziu, s-a presupus că moartea e doar o trecere dintr-o parte în alta, de aici-Acolo, de pe o parte a râului pe cealaltă. Asta ne arată scena din filmul Troia, în care unui personaj decedat i se pun doi bănuți pe ochi înainte de incinerare ca să aibă șpagă cash la îndemână pentru luntrașul care îl va trece de partea cealalaltă a Styx-ului.

(4)După ce s-au mai iluminat puțin prin secolele Evului întunecat, nihiliștii au afirmat cu tărie ca moartea este un mare…nimic. O anihilare a tot și toate. O beznă din care nu mai ieși, un tunel din care nu mai vezi nici înainte, nici înapoi, o de(s)ființare absolută a omului. Această doctrină, împreună cu umanismul, a alimentat marxismul, leninismul, antisemitismul și multe alte direcții ce s-au trasat în secolele ce au urmat. A condus la izbucnirea a două războaie și a diabolicului Holocaust, în care mulți oameni au fost omorâți pentru…nimic.

Astfel, astăzi, dacă ești tot timpul surmenat din cauza serviciului sau epuizată de creșterea copiilor, poți considera moartea un somn. Te vei odihni mult și bine. Dacă ești mai tot timpul plictisit și urmărești mereu ceva nou, ceva proaspăt, moartea va fi pentru tine o trecere spre o lume mai interesantă, mistică, un dincolo plin de suspans. Un fel de Surprize, surprize!, dar fără Andreea Marin. Dacă nu ești foarte sociabil sau dacă te enervează mai toată lumea, poți să stai liniștit – moartea va fi o anihilare, vei disparea complet, te vei evapora și nimeni nu va putea să te mai deranjeze. Ce ușurare!

Nu e de mirare că relativismul post-modern a intervenit și în conceptele cele mai esențiale ale existenței – cele legate de viață și de moarte. Și astfel, pe măsură ce înaintăm în vârstă, refrenul memento mori ne oripilează. Dacă în copilărie este aproape inexistent, iar în tinerețe îl negăm sau îi subminăm puterea asupra noastră, în floarea vârstei mijlocii suntem sub o oroare funebră care pune stăpânire pe deciziile noastre, culminând cu frica senectuții care îți șoptește că poți da colțul în orice moment.

Totuși, nu de moarte trebuie să ne fie cel mai frică. Nu ea e cea mai mare pierdere pentru tine! Așadar, nu te teme că viața ta va avea un sfârșit undeva, cândva, ci teme-te ca nu cumva viața ta să nu aibă niciodată un început!

(5)De fapt, moartea este o linie de finish – reprezinta capatul unei vieti de om. Traita frumos, sau risipita, o despartire dureroasa de un om special sau o usurare ca bine ca s-a dus… Ca sa mori frumos, trebuie mai intai sa traiesti frumos! Ce lasi in urma mortii si ce vine dupa ea, depinde de viata pe care o traiesti!

Până în pragul sec. X, nu au existat banii – aşa cum îi cunoaştem noi. Exista trocul, schimbul cu mărfuri: piei, cornute, cereale, bijuterii ş.a.m.d. Abia în sec X bancnotele au apărut în Europa sub formă de… note (de aici şi denumirea), nişte chitanțe de bancă ce dovedeau faptul că, purtătorul bancnotei avea o anumită cantitate de bani în bancă.

Din sec XIX, toate hârtiile de valoare se fac din … hârtie. (Vezi bine-cunoscutul dolar american de astăzi). Sau euro. Bancnotele sunt tipărite pe o hârtie fină multistrat, foarte rezistentă la îmbătrânire și la mânuire, purtătoare de un filigran, compusă exclusiv din pastă de hârtie de bumbac, suferind un proces de purificare crescut! Această hârtie, fără clei, este unsă cu gelatină, apoi uscată cu aer cald, înainte de a suferi o calandrare foarte puternică.

În ultimii ani, din ce în ce mai multe state au trecut la adoptarea bancnotelor din polimeri (cum este, de exemplu, polipropilena), care sunt mult mai rezistente la rupere și la șifonare decât cele de hârtie. În 2008, cinci țări aveau în circulație, în totalitate, bancnotele din polimeri: Australia, Noua Zeelandă, Brunei, Vietnam și… România. O mai ştiţi pe prima, aia cu eclipsa de soare din 99? Astăzi, o duzină de alte state au astfel de bancnote în circulație, în paralel cu cele de hârtie…

S-a pus problema, de mult timp, dacă monedele metalice și bancnotele, care sunt obiecte care trec din mână în mână și circulă uneori repede în lumea întreagă, ar putea să vehiculeze microorganisme patogene (ciuperci, bacterii și viruși). Şi datorită acestui fapt s-au inventat cele plastificate…

S-au ridicat întrebări: Lucrătorii din comerțul alimentar, care ating alimentele și încasează banii clienților pot fi agenți de transmitere a epidemiilor? În 2007, un studiu a confirmat că virușii gripali pot supraviețui până la cinci zile pe bancnote. Bancnotele ar fi, deci, vectori potențiali ai pandemiilor gripale, dar în timpuri normale, circulația monetară ar putea contribui la întreținerea imunității umane față de microbii benigni cei mai curenți. Ha! În tot răul e şi un bine…

Din ce material sunt făcuţi banii? Indifernt de ţară – dintr-un material insalubru. Banii sunt murdari – şi la propriu, dar şi la figurat, adesea. Unii sunt făcuţi la negru, alţii din prostituţie, alţii cu preţul distrugerii familiei ori cu preţul propriei libertăţi (asta pentru că unii au crezut că spălarea de bani e sănătoasă, e curată, dar s-au înşelat!)

O zicală populară rurală spune că banul e ochiul dracului! De fapt, bancnotele sunt doar nişte hârtii ce poartă o anumită valoare -: iubirea de bani e demonică! Aşadar – Foloseşte banii şi iubeşte oamenii – nu fă niciodată invers!

E cert! Cea mai simpla scuza adusa astazi este – N-am timp! E si cea mai proasta, pentru ca toti o folosesc… Omul postmodern spune ca nu are timp si daca are, se plange ca trece prea repede… De ce oare?

S-a ridicat intrebarea – chiar trece mai iute timpul, secunda e mai scurta, minutul s-a redus sau ora nu mai e intreaga? Teoria constipatiei (pardon, a conspiratiei) a emis si niste teze in anii trecuti, cum ca minutul nu ar mai avea 60 de sec, doar 59… Teoria comprimarii timpului s-a dovedit un esec din multe aspecte, dar nu stau sa le analizez acum…

Bun, daca minutul tot minut e, atunci care e problema? Problema este ritmul accelerat al vietii al nostru, al celor din mileniul III. Astazi nu mai trece timpul prin noi, as cum se intampla cu badea ciobanul acum 50 de ani, astazi noi trecem prin timp si, de cele mai multe ori timpul trece pe langa noi… De ce?

Pentru ca avem ce altii nu au avut inainte. Avem masina de spalat rufe, vase, masina de spalat masina. Asa ca nu mai trebuie sa frecam hainele cu mana sau sa ne inmuiem caroseria cu buretele in fata blocului… Dar, pentru ca nu mai trebuie sa asteptam prea mult si castigam timp, spunem noi, ne priveaza totodata de alte beneficii ale asteptarii: rabdarea, dorinta aprinsa, sporirea bucuriei, satisfactia unui lucru muncit nu primit pe loc etc… Bucuria care o ai atunci cand ajungi pe munte, urcand din greu, pas cu pas, nu se compara cu sentimentul pe care il ai atunci cand ai ajuns acolo cu elicopeterul.

Pentru ca suntem inconjurati de lucruri cronofage mai mult ca oricand… Adica de lucruri care ne mananca timpul! 1 minut pe Instagram este mai lung decat 1 minut de lectura. 10 minute de stat la coada nu se compara cu 10 minute vizionate pe Netflix… Traim in 2 lumi paralele realitate si virtualitate. Timpul se pierde atunci cand iesim dintr-o lume si intram in cealalta. De fapt, timpul se comprima atunci cand in timp ce masina de spalat face treaba in locul nostru, noi ne-am trantit in fata TV-ului.

De ce trece timpul asa de repede? Pai, el trece tot ca mai inainte, egal, calculat, noi am devenit stresati. Noi traim mai mult in virtual si, cand scoatem capul in real, atunci ne punem intrebarea cand a trecut timpul?? Asa ca, hai sa nu mai risipim ce avem mai scump – viata! Caci viata e formata din clipe. Si Iorga spunea ca In viata pierdem ani, ca la moarte sa cersim inca o clipa… Nu uita ca viata bate filmul! Pretuieste timpul pe care il ai!

De ce e cerul albastru?

De fapt, cerul nu e albastru. Aşa îl percepem noi…

Responsabilă de culoarea albastră a cerului este atmosfera Pământului, care împrăștie lumina ce vine de la Soare în toate direcțiile. Efectul, însă, depinde de culoare.

O rază de la Soare este aproape albă. Ea poartă în ea, ascunse, mai multe culori – de fapt, toate cele ale curcubeului… Deci, raza de lumină albă a Soarelui se sparge când intră în atmosferă, pentru că ea se lovește de moleculele de aer.

Există însă o diferență crucială: culoarea albastră este împrăștiată mai puternic decât celelalte culori, cum ar fi culoarea – roșie, de exemplu. De ce? Interacțiunea cea mai pronunțată se constată în cazul luminii cu lungimea de undă cea mai mică (violet, indigo și albastru), deoarece lungimea de undă se apropie ca dimensiune de cea a moleculelor gazelor respective.

Şi atunci, de ce nu este cerul violet sau indigo, de exemplu? La această întrebare, răspunsul este unul singur: culoarea cerului este albastră și nu violet, deoarece Soarele emite culoarea albastră cu o intensitate mai mare și pentru că ochii noștri captează mai eficient această nuanță.

Imaginaţi-vă pentru un moment că lumina ar fi sunet. Lumina solară nu este doar o notă cântată la un instrument, ci o orchestră care cântă pe diferite tonalităţi la volume diferite. Dar, noi vedem doar o parte din această muzică. Doar albastrul, nu întreg curcubeul…

Şi atunci de ce devine lumina roșie la apus și la răsărit? Lumina cu lungime de undă mai mare – cea galbenă, portocalie și roșie -, interferează mai puțin cu moleculele gazelor atmosferice și trece mai ușor prin atmosferă. La apus și la răsărit calea parcursă de razele solare prin atmosferă este cea mai lungă și prin urmare, culorile care reușesc să ajungă mai ușor la noi sunt roșul și portocaliul, în timp ce albastrul și violetul se pierd din ce în ce mai mult din cauza difuziei…

Albastrul are următoarele semnificaţii cromatice: pace, ordine, linişte, înţelepciune, comunicare şi spiritualitate… Să fie oare o întâmplare că cerul e albastru? Nu cred!

Pe un nou-născut poţi să îl gâdili, poţi să te maimuţăreşti în faţa lui sau poţi să râzi cu poftă – rezultatul? Nimic, nu va râde, nu se va amuza, nu va schiţa nici măcar un zâmbet. De ce? Nu sunt conştienţi încă de existenţa lor extrauterină. Dar, pe la vreo 2 luni, îi vei vedea zâmbind, mai ales în somn. De ce zâmbesc bebeluşii?

-medical, din reflex. Specialiştii spun că nu o fac voluntar. Zâmbetul lor nu e un răspuns social, ci unul senzorial – zâmbeşte pentru că a atins un material moale, sau pentru că a simţit un miros frumos.

-pentru că nu ştiu în ce lume au aterizat. Dacă ar realiza de la vârste fragede, probabil n-ar mai zâmbi atât de inocent. Pentru ei acum viaţa e ceva nou, nu o zbatere de adult…

-pentru că nu au rate la bancă, chirii, taxe şi impozite de plătit. Pentru că nu are grija zilei de mâine, semne de întrebare asupra trecerii sau nu la ITP a maşinii vechi, probleme la serviciu etc… [P.S. Cu toate acestea, şi un adult poate zâmbi, chiar fiind înconjurat de greutăţi… Apăi un prunc…]

Ai acasă un copilaş care a început să radieze de bucurie? Lasă-te încărcat de zâmbetele şi gângurerile lui – e o fiinţă trimisă de sus să aducă raze de speranţă divină!

Este un trend cu iz oriental care a pătruns şi în ţara noastră de câţiva ani. Unii îl ridică la rang de religie, alţii îl pun pe acelaşi taler cu filosofia de viaţă, alţii – relaxare. Totuşi, de ce yoga „prinde” şi la români?

-este o practică accesibilă. Îţi trebuie doar un covoraş. Şi mult timp de pierdut…pardon – de meditat! Elemente yoghine găseşti în toate hypermarketurile astăzi…

-este un fel de stil de viaţă atractiv. Pe români tot ce e non-autohton, tot ce e exotic, îi atrage ca un magnet. Orientalul din yoga este foarte interesant… La început de curiozitate, apoi din obişnuinţă…

-promite ceva divin, haric, spiritual. De fapt, e o formă de căutare a omului. Dar, golul uman ce are forma lui Dumnezeu nu poate fi umplut cu altceva, cu nicio practică…

-e sănătos pentru trup şi suflet. Nu contest, dar mai sănătos e să pedalezi pe bicicletă, să parcurgi un traseu montan sau… să petreci timp de calitate cu copilul tău.

Mulţi îşi pun această întrebare seara, când se privesc în oglindă. Iată câteva posibile răspunsuri:

-probabil eşti prea obosit. Odihna e importantă pentru ochii tăi. Nu da vederea pe câştigul banilor noaptea târziu…

-pentru că foloseşti prea multe ecrane (smartphone, TV, laptop etc). Evită contactul non-stop cu tehnologia – îţi slăbeşte acuitatea vizuală!

-din cauza lentilelor de contact care îţi irită globul ocular. Aşa că lasă prostiile, ochii tăi naturali sunt mult mai frumoşi decât plasticurile!

-şamponul de la duş, clorul de la SPA, o răceală, tusă uşoară, alcool, tutun sau… nervi acumulaţi.

-lipsa lacrimilor. Asta, pentru că tindem să nu mai fim empatici cu suferinţa celor din jur. Nu mai (prea) plângem, doar la înmormântări mai vărsăm câte o lacrimă…

[Acesta e primul articol din Seria: Întrebări populare de pe Google]