Din inimă…

Cele 2 cuvinte care sunt uzate frecvent mai ales în această perioadă și care poate și-au pierdut adevărata însemnătate. Este luna lui Valentin și Dragobete după care luna mărțișorului și a mamelor.  Inimioarele și roșul sunt la putere împreună cu declarații precum: „Te iubesc DIN INIMĂ!”, „DIN INIMĂ pentru tine!” și altele.

Pe de o parte ne facem selfiuri cu florile și cadourile primite, ca să știe toți! Defapt ne bucurăm mai tare de numărul de aprecieri primit de la străini decât să ne bucurăm de moment. Pe de altă parte, sufletul e gol: „Ah, a mai trecut un an, am mai primit o floare de la –iubit, soț, tată, copil”- iar în restul anului –pauză.

Am uitat să dăruim DIN INIMĂ. Am uitat să dăruim fără să așteptăm ceva în schimb. În plus suntem și pretențioși. Nu contează dacă e din inimă, trebuie să fie consistent! Ne-am „obișnuit cu obiceiurile” și abia așteptăm să treacă pe lângă noi evenimentele importante ca nu cumva să uităm de flori și cadou, iar EA să se supere că nu are „ce să posteze”. Și cauza problemei să fie oare … „INIMA”?!

Pregăteam gustarea de dimineață pentru Cristian. Bineînțeles că am ales cel mai arătos și „sănătos” măr din fructieră. Mare mi-a fost mirarea, însă, când am gasit interiorul stricat (vezi poza mai sus). Cu câteva zile înainte soțul mi-a dat sarcina să scriu cate un articol lunar. Eu? Despre ce să scriu? Până în 15 Februarie? În aceeași zi pregăteam masa de prânz și am început să curăț cartofii „speciali pentru piure și copt”, achiziționați la un suprapreț. Ajung iar la interiorul plin cu pete negre, având impresia ca nu mai termin de curățat. În fine, măcar cu jumătate din cantitate am rămas în final… Și așa am ajuns să meditez la problema inimii.

Ne batem cu pumnii în piept că suntem o țară de creștini „unii chiar practicanți și autentici” dar ghidul adevăratului creștin (Cuvântul lui Dumnezeu) spune că:

-„Din inimă ies izvoarele vieții”. Iar noi? Ucidem cu vorba sau fapta suflete, visuri, speranțe, relații și generații următoare. Poți să îi spui oricum: avort, divorț, șantaj, abuz fizic sau emoțional.

– „Ce iese din gură vine din inimă” iar „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui”– iar noi căutăm tot felul de scuze că nu putem să ne ținem în frâu gura, mânia, bârfa, răzbunarea. Până și conștiința ne-o mințim cu bine-cunoscuta frază: „așa sunt eu ”, „așa e el”, „nu se mai poate schimba la vârsta asta…” Oh, nu.. ci ne-am lăsat inima otrăvită.

Trăim intr-o societate care promovează aparențele, exteriorul perfect, imaginea imaculată în public, iar acasă… fiecare își trăiește drama. Nu ne mai preocupă problema inimii sau interiorul. Avem dureri de cap, de oase, amețeli și suntem instabili.. Oare ce sa fie? Și ne mai mirăm de ce depresia este cea mai populară boală a secolului nostru?

Poate că de aceste sărbători vei putea să meditezi mai mult la „INIMĂ” cand vei vedea inimioarele și sloganurile mediatizate peste tot in jur.

Poate că vei alege să nu te mulțumești cu un selfie, ci să te bucuri de persoana de lângă tine, cât încă mai e acolo..

Poate că te vei mulțumi doar cu o îmbrățișare sau cu o vorbă bună, dar care e „din inimă”.

Poate că vei lua hotărârea (ca și soțul meu) ca florile să nu fie dăruite de ziua îndrăgostiților sau 1 Martie, ci ori de câte ori ai ocazia!

Poate vei învăța să mulțumești, să dăruiești, să nu aștepți nimic în schimb. Uneori acest subiect a fost o luptă și pentru mine. Daruiesc cu drag și pun suflet în ceea ce fac pentru alții (soțul meu îmi spune că uneori prea mult), dar poate când gestul nu era reciproc, o vedeam deja ca pe o nedreptate. O nu, de ce să faci ceva din obligație? Daca nu o faci din inima, oricum nu îți va aduce bucurie nici ție, nici celuilalt. Iar Dumnezeu a dat totul, așteptând nimic!

Poate vei dori să lași Creatorul inimii să-și facă treaba și să schimbe inima ta. Crede-ma, când interiorul nu e putred, exteriorul este mult mai ușor de întreținut. Iar mai mult decât atât, un motto pe care l-am primit eu la începutul anului să ne însuflețească INIMILE tuturor: „să nu întoarceţi rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântaţi, pentru că la aceasta aţi fost chemaţi, să moşteniţi binecuvântarea!” (1 Petru 3:9)

[Articol scris de Debora Hanelore Căpățînă, din inimă…]

De ce ne indragostim? [Seria: Intrebari populare de pe Google]

Poate ca si tu ti-ai pus vreodata intrebarea asta, adica de ce indragim pe cineva dintre atatia oameni sau de ce alegem un om si nu altul sa ne fie partener? Multă lume spune că dragostea este acel sentiment minunat care se întâmplă pur și simplu, pe care nu îl cauți în cineva anume, pe care nu îl aștepți într-o zi anume, dar care vine pe neașteptate pentru că îți este scris să fie așa. De fapt, aia e indragostirea, dragostea e altceva. Mult mai profund…

Iata cateva motive pentru care indragostim:

-Motive BIOLOGICE – oxitocina si vasopresina sunt doi hormoni care promoveaza emotia dragostei in fiintele umane. Cand cresc considerabil si te ia valul lor (prin adolescenta), simti ca plutesti.

-Motive PSIHOLOGICE – Exista cateva aspecte psihologice care sunt posibile sa ii determine pe oameni sa sfarseasca prin a se indragosti. Sentimentul de asemanare cu parintele de sex opus e un aspect major , interactiunea pentru o perioada mai lunga de timp, luarea acelorasi decizii in viata etc.

-Motive FIZICE – Acest atribut de atractie se concentreaza in mod special asupra unui aspect fizic exterior care se doreste a fi de dorit si intr-o masura mai mica pentru trasaturile de personalitate.

-ATRACTIA RECIPROCA – Cand cealalta persoana este atrasa de tine sau te place, acest lucru iti poate creste nivelul de placere pe care poti sa il ai pentru ea/el.

-MIROSUL -Ne indragostim in mare parte datorita mirosului. Mirosul unui buchet de trandafiri este de exemplu o preferinta culturala care dezvolta chimia in relatiile romantice. De exemplu sa mirosi ca o capsuna si nu ca un mucegai te face atractiv. Mirosul delicios poate fi parte din fenomenul dragostei. De-asta vand astia ciocolata la greu in februarie!

Cercetatorii au descoperit ca cel mai frecvent factor care a precedat experientele iubirii a fost gasirea anumitor caracteristici ale persoanei dorite, precum si reciprocitatea sentimentelor.

Ce au descoperit mai departe a fost șocant! Ei au constatat că din momentul în care subiectul evocă imaginea ființei iubite, partea din creierul său care este responsabilă cu gândirea rațională, deductivă și logică – adică zona cortexului, are o activitate minimă, aproape de zero, lăsând loc activitatii emotionale a centrului plăcerii aflat la nivelul cerebelului.

Se deschide o cutie a Pandorei, partea de emoţie: simţim, trăim şi atunci putem să încercăm stări plăcute, ca starea de adulaţie, atracţie, simpatie, dar şi frică, oscilaţie, acele duşuri reci emoţionale, resentimente, invidie, teamă. Dacă suntem la şcoală, nu mai avem chef de învăţat, nu mai avem chef de serviciu, vrem doar să petrecem timp cu persoana respectivă, să împărtăşim. E o frenezie, unii radiază, dorm mai putin, alţii au insomnii, momente interminabile de chin, incertitudini, devin agasanţi, agresivi s.a.m.d.

E buna indragosteala, dar ea trebuie sa fie productiva! Daca te tot indragostesti de cate o persoana si apoi cand dispar fluturii din stomac, treci la alta persoana, e o problema. Indragosteala benefica duce la iubire adevarata. Dar cum putem sti in ce stadiu ne aflam? Cum putem face diferenta intre INDRAGOSTIRE si DRAGOSTE ADEVARATA??

E simplu:

  • Prima doar cere, a doua ofera
  • Prima trece ca…ploaia de primavara, dragostea autentica ramane peste ani si ani
  • E puternica la inceput iar apoi se evapora, dragostea are suisurile si coborasurile ei, dar e constanta!
  • Prima cauta (aproape intotdeauna doar) implinire sexuala, a doua urmareste stabilitatea iar relatiile intime vin doar ca o cireasa de pe tort
  • Instinctele au controlul asupra comportamentului nostru, in dragoste afectiunea rationala ne conduce
  • Ne poate transforma in niste ipocriti, doar ca sa capatam afectiunea partenerului, iubirea autentica si sigura te indeamna sa fii tu (pentru ca sti ca esti iubit pentru ceea ce esti si nu trebuie sa te prefaci…)
  • Indragosteala apare la prima vedere, asa ca la a doua poate disparea, iubirea sincera este prezenta si la a 3-a vedere si la a mia vedere…

Asadar, de ce ne indragostim? O facem pentru ca vrem sa ajungem la iubirea adevarata! Toti tanjim dupa ea! Dar, sa nu uitam ca iubirea nu este îndrăgostire, o cuprinde dar nu se limitează la ea, asa cum ni se spune de Valentine’s Day… Dragostea nu va pieri niciodata!

Drumeție în natură (31) – Bușteni – Valea Morarului – Vf Bucșoiu – Cabana Malaiesti (prima parte)

Pornim prin padure

Se zaresc vaile Bucegiului, perpendiculare

Prima poienita

Intram pe Valea Morarului

Urcus greu…

In „inima stancilor”…

Vedere spre muntii Baiului

Releul de pe Costila

Pe varful Bucsoiu

Intrarea pe Brana Caprelor, spectaculoasa tare!

niste capre… negre

Traseu: Busteni (Caminul Alpin) – Poiana Costilei – Valea Morarului (nemarcat) – Saua Bucsoiu – vf Bucsoiu – Brana Caprelor – Cabana Malaiesti

Data: octombrie 2019

Ce învățăm de la copii?

Ce invatam de la copii

-Poți fi orice îți dorești când vei fi mare.
-Dacă vei aștepta până vei fi 100% sigur, niciodată nu vei scăpa de roțile ajutătoare de la bicicletă…
-Uneori vin testele înainte și doar apoi lecțiile.
-Dacă ai gând de bătaie, folosește pernele!
-Înainte de a face schimb de sanviciuri, uită-te între feliile de pâine.
-Trebuie să mănânci o groază de cereale înainte să ajungi la jucăria surpriză din cutie…
-Dacă vrei o pisică sau un cățeluș, începe prin a cere un cal (a se citi unicorn).
-Nu e nevoie să deții un leagăn pentru a te bucura de el…
-Nu contează cât de repede alergi cu mingea dacă o faci în direcția greșită.
-Uneori cel mai mare și mai frumos măr are și cel mai mare vierme în interior…
-Fiecare castel are o temniță.
-Un mic sărut poate face diferența…
– Este natural să te manifeşti în voie, fără să te ascunzi. Nu ai nevoie de măşti ca să te simţi bine…

Copiii se bucură de moment (noi scoatem smartphone să pozăm/filmăm). Ei sunt plini de curiozitate, noi suntem tot mai plictisiți și anoști. Cei mici sunt sinceri și iubesc necondiționat. Noi…?? Copiii sunt fericiți fără motiv, mulțumitori pentru orice lucru mărunt și nu sunt așa de rigizi…

În fiecare din noi bate o inimă de copil! Fii înțelept ca un șarpe, dar pur ca inima unui copil!

Ecumenism de dragul unității…?!?

Săptămâna trecută a avut loc la Lugoj o întâlnire ecumenică. Bine, nu a fost denumită așa, dar practic asta a fost. Într-o biserică baptistă s-au adunat toți preoții, protopopii, pastorii bisericilor ortodoxă, catolică, reformată, baptistă, greco-romană ș.a.m.d. din tot orașul, ca să se închine împreună. De fapt, a fost un elogiul adus mișcării ecumenice… (vezi transmisiunea video AICI.)

Dacă îi întrebi pe conducătorii de biserici – indiferent de culoare și denominațiune – dacă ecumenismul e biblic, e corect și e ceea ce dorește Dumnezeu, ei ar răspunde probabil, majoritatea, că DA. Chiar Isus Cristos s-a rugat pentru credincioși: Mă rog ca ei să fie una, cum eu și cu Tine, Tată, suntem una… NU?

Dar unitate nu este = ecumenism. Conform dicționarului explicativ, unitatea reprezintă Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil, în timp ce ecumenismul este o Mișcare de refacere a unității universale a Bisericilor creștine, cu respectarea autonomiei lor, pe calea acordurilor și a dialogului teologic.

Ecumenismul și unitatea religioasă devin 2 termeni care se exclud reciproc. De ce?

-Pentru că ecumenismul e artificial. E nevoie de organizare multe, de publicitate si de convingere a celorlalți că e bine să ne unim. / Însă, Unitatea creștină autentică e naturală. Nu are nevoie de programe ecumenice, de lideri ecumenici, de transmisiuni live, de concilii ecumenice. Creștinii adevărați sunt un gând și un sentiment, în mod natural, nu trebuie să se seteze ca să fie uniți…

-Pentru că ecumenismul este o mișcare pur umană, începută de om (mai precis de catolici) și are o finalitate tot umană, nu dumnezeiască. După Marea Schismă mulți au încercat să refacă Marea rupere, dar nu au reusit. Interesele politico-ecleziale au continuat să fie prioritare… / În schimb, Unitatea creștină e planul lui Dumnezeu. Și dorința Sa. E misiunea oricărui credincios pe acest pământ: a se împăca cu Dumnezeu și a trăi în pace cu toți oamenii. Și în unitate frățească, dumnezeiască!

-Pentru că ecumenismul presupune compromisuri de dragul întâlnirilor împreună la masa rotundă. Un fel de târg spiritual: eu las doctrina mea la o parte, tu preiei practica noastră bisericească… O mișcare în care dacă fiecare renunță la câte ceva de drahul celuilalt, unitatea va fi în nimic… / De cealaltă parte, Unitatea creștină presupune un acord între credință și practică, fără a căuta corectitudinea politică religioasă, dacă putem să o numim așa. Ea presupune dorința de a trăi în unitate, DAR fără a uita de trăirea în adevăr! Adică, fără compromisuri…

Ecumenism de dragul unității? Nu există! E doar o mișcare politico-religioasă la nivel global. Ecumenismul e cel mult zâmbetul reprezentanților denominațiunilor religioase în fața camerelor de luat vederi ale televiziunii…

Dialog octogenar

– Mamaie, câți ani ai?

– 87.

– Când v-ați căsătorit?

– În ’51.

– Câți copii aveți?

– 3. O fată și doi băieți.

– Unde ați lucrat?

– La C.A.P.

– Când v-ați făcut casa?

– În ’64.

– În cât timp ați ridicat-o?

– În 3 saptamani, c’a plouat.

– Și cât v-a costat?

– 2 oi și 3 vedre de vin.

– Așa repede ați construit și atât de puțin a costat?

– Da, c’au sărit la bulgărit și părinții și frații și rudele și vecinii și copchiii.

– Acum unde vă sunt copiii și nepoții?

– Prin străinătățuri, toți. Și-au luat case și sunt datori la bănci pentru 30 de ani d’acu-ncolo…

Cristian și străbunica – 90 de ani ca in oglindă

S-au cunoscut pentru prima dată într-o zi călduroasă de sfarșit de Iulie cu ocazia aniversării dumneaei. Cristian- un ghemotoc de doar 7 saptamani, iar străbunica aflată la încheierea unui  nou an din viață- și ce mai viață! 90 de ani de copil, soră, soție, mamă, bunică și străbunică. Știam ca încă dinainte ca să vină Cristian pe lume, ea îl purta în rugăciune, cum de altfel și-a purtat și își poartă toți copiii, nepoții și strănepoții. Încă de atunci puteam să văd primele asemănări între ei.

Privirea

Ochisorii lui incă nedezvoltați la capacitate maximă nu puteau să deosebească toate detaliile- iar lumea lui era parțial, „în ceață”. La străbunica- odată cu anii, ochii și-au pierdut din capacitate și la fel o parte din lucruri se află „în ceață”. Cu toate acestea, acești ochi obosiți încă nu pierd nicio zi fără să studieze paginile Bibliei- probabil cea mai prețuită carte a străbunicii.

Odată cu sosirea toamnei, venirea bunicii la oraș mi-a dat ocazia să petrecem mai mult timp împreună. Cu fiecare zi ce trecea, mi-am dat seama cat de multe asemănări sunt între bunica mea și Cristian.

Inocența

Aici nu mă refer la faptul că bunica mea ar fi naivă sau prostuță. Din contră, luciditatea și inteligența de care dă dovadă la cei 90 de ani, te vor uimi! Dar, așa cum e ea, sfioasă, umilă și firavă, nu ar muta un ac din loc, daca știe că deranjează pe cineva. Deși trecută prin mai multe decenii de greutăți, un război și o perioadă de dictatură, îmi pare că nu cunoaște răutatea. Sau mai bine zis… Nu vrea sa o cunoască. Da, cred ca poate fi o alegere. Desigur că la un moment dat cu toții conștientizam răul sau păcatul din viața noastră. Important e câtă libertate îi vom da și dacă ne complacem în el.

Pe de altă parte- inocența unui copil se manifestă în mod diferit, dar rezultatul e același. El nu a avut ocazia să cunoască ÎNCĂ ce e răutatea.

Agitație/ neliniște/ nevoia de siguranță

Urma să merg împreună cu bunica la cateva controale. Nimic deosebit sau îngrijorător. Însă doar vestea că urma să plecăm de acasă cu mașina în câteva locații au pus-o pe bunica pe jar. La 4 dimineata, draga de ea nu mai avea somn, gândindu-se cu neliniște la controalele care urmau la ora 10 (ce va fi, cum va fi, cum sa se pregătească mai bine).

Parcă îl văd pe Cristian, care deja simte când ne aflăm într-un loc necunoscut și devine agitat.

Nevoia de sprijin

Străbunica sprijinându-se de scaunul și ușa mașinii ca să se ridice în picioare, Cristian sprijinându-se de marginile văniței cu toată forța ca să se ridice în șezut.

Meniul

Ah da, chiar și meniul e foarte asemănător. Străbunica se ajută cu un dinte, Cristian cu doi. Fructele, legumele sau carnea marunțite sunt câteva ingrediente în meniul lor de bază.

Sensibilitate/ Emotivitate

Încă de când s-a născut Cristian ne-a dat de înțeles că este un copil  sensibil, care trece ușor de la o stare la alta, care are nevoie de atenție, de comunicare și căruia îi place să petrecem timpul împreună cu el. Primul zâmbet (vizibil pe ecografie) ni l-a dăruit încă din al treilea trimestru de sarcină și apoi din primele săptămâni de viață. Dacă în mare parte ne-am bucurat de zâmbete și râs cu hohote, au fost și momente în care și-a exprimat răspicat durerile de burtică sau dinți.

Pe bunica am surprins-o de cele mai multe ori plângând de bucurie, de dragul altora, sau în rugaciuni. -După ce i-a fost fixat noul aparatul auditiv i-am împărtășit că acela e cadoul ei de Crăciun din partea copiilor, și că fiecare din ei a contribuit cum a putut. Fiind surprinsă și emoționată, a început să plângă de bucurie. Acasă nu am putut să nu observ că ajunsă în camera ei, primul lucru pe care l-a facut (chiar înaninte de a-și da jos geaca sau a se așeza) a fost să rostească o rugăciune de mulțumire – în lacrimi.

Reacții la necunoscut

Sperieturile și curiozitatea le întâlnesc în fiecare zi la Cristian și sunt adevărate subiecte pe seama carora mă amuz. Orice zgomot și mișcare spontane sau neprevăzute îl sperie pe Cristian: clipește de câteva ori, se blochează, apoi râde, realizând că ne jucăm doar. Mai mult decât atât, trebuie să fie cu ochii pe tot ce mișcă în jur să nu cumva să rateze ceva.

Stateam cu bunica (străbunica lui Cristian) în biroul firmei de aparate de auz. La un moment dat bunica se uită speriata/ curioasă către mine: „Tu, copilă, dar cine e bărbatul acela care se tot uită la noi pe geam și se ascunde?” Eu- amuzată dar totodată încercând să fiu serioasă i-am explicat că e doar un poster cu o reclamă, afișat pe peretele din hol și că nu are de ce să se îngrjoreze. După care la fel de serioasă îmi mărturisește că și data trecută când am fost la proba de auz, s-a speriat de robotul care îi vorbea în căști.

Străbunica și Cristian se aseamănă în multe privințe. Desigur, există o mare deosebire între ei: înțelepciunea unei vieți de om, cu experiențe, trăiri, încercări, bucurii, răspunsuri la rugăciuni și credință neclintită. O viață cu 9 copii, 15 nepoți, 8 strănepoți + 3 pe drum.

Aș putea enumera multe concluzii, dar încerc să mă rezum la câteva puncte esențiale:

-Mare e fericirea celor care își sfârșesc viața ca niște copii. (Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.)

-Copii sau bătrâni- sunt ai nosțrii: să îi lăsăm mai bine să ne facă viața frumoasă, amuzându-ne și veselindu-ne împreună cu ei decât să ne pierdem răbdarea cu ei.

-Nu aducem nimic cu noi pe acest pământ atunci când ne naștem și nu luam nimic cu noi când vom pleca (am scris in acest articol despre asta)… dar vom lăsa în urmă o viață de om și o amintire.

 „Omul – zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp!
Când trece un vânt peste ea, nu mai este şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte. (…) Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm…

-Psalmul 90

Articol scris de Debora- Hanelore Căpățînă

De ce e nevoie pentru o relatie fericita? [Intrebari Populare]

Adevarul e ca n-ai nevoie de foarte multe intr-o relatie! Si n-ai nevoie nici de foarte multe relatii. Omul, ca fiinta sociala, are nevoie de calitate, nu de cantitate. De cativa prieteni adevarati, pe care se poate baza – chiar si la miezul noptii, in caz de ceva… Nu de o multime de “amici” care dispar cand ai cea mai mare nevoie de ei…

1. Ai nevoie de un partener! Prea multi – mai ales tineri – se inchid in spatele retelelor de “socializare” si asteapta sa apara Fat-Frumos pe chat sau sa primeasca un like de la Julieta! Primul pas e sa gasesti un partener de relatie. Unul real, nu virtual! Unul pe care sa il poti privi in ochi, nu unul caruia tot sa ii butonezi sau tastezi sentimente…

2. Ai nevoie sa te simti iubit, important, esential pentru relatia respectiva! Adica, sa nu se poata numi relatie, daca tu pleci sau nu mai esti. Insa, daca cu tine, ori fara tine – e totuna, atunci in acea relatie tu nu esti pretuit. Esti doar un pion, care poate fi inlocuit oricand. Deci ai nevoie sa stii ca esti in siguranta si ca esti pretios si important in ochii celuilalt.

3. Ai nevoie de o buna comunicare! Este bine-cunoscut faptul ca persoanele deficiente de auz si vorbire, comunica mult mai bine decat noi, cei care nu avem astfel de probleme! De ce? Pentru ca ei comunica eficient. Au doar un singur canal de comunicare – cel mimico-gestual – Noi? Folosim cuvinte cu dublu inteles, interpretam tonul vocii, ne suparam si ne bagam castile cu muzica in urechi s.a.m.d. Dar, o relatie buna depinde de o comunicare la fel de buna!

4. Ai nevoie de o relatie bazata pe altruism! Daca celalalt se gandeste doar la el, la bine lui, inseamna ca e o problema… Prea multi se si casatoresc, chiar, doar ca sa fie fericiti. Parca nu se cununa cu partenerul, ci cu… fericirea. O astfel de relatie va tine pana ii creezi celuilalt “disconfort”. Apoi iti va spune ca “nu mai vrea”, “nepotrivire de caracter” si… stim cum sfarsesc aceste relatii…

5. Ai nevoie de evolutie! Pentru ca toate lucrurile se indreapta inspre ceva, au un scop, un punct A- de plecare si un punct B -de final. Ne dorim mereu sa evoluam, insa este necesar sa tinem cont si de faptul ca relatia noastra trebuie sa evolueze odata cu noi. Daca ne alegem partenerul potrivit va fi foarte usor sa ne dezvoltam pe toate planurile alaturi de el si sa invatam cum sa facem lucrurile sa mearga intr-o directie corecta. Daca nu, vom stagna sau vom “da cu spatele”…

6. Nu in ultimul rand, ai nevoie de empatie si intelegere! Nu de cineva care sa nu te inteleaga cand treci prin zile negre in viata ta. Ai nevoie de oameni inimosi, care sa simta cu tine, sa empatizeze, nu de judecatori de piatra, care sa taie in carne vie orice vorba si fapta de-a ta, fara sa cauta sa te ajute sa te ridici de unde ai cazut sau sa iti revii dupa infrangerile vietii…

Ne miram cu multi dintre cei din jurul nostru si-ar descrie multe dintre relatiile lor ca o “relatie toxica”? De fapt, principiul e simplu: gasesti ceea ce cauti, ai ceea ce gasesti… Alege-ti cu grija relatiile, pentru ca cu cine te imprietenesti, acela esti! Sau acela devi, odata cu trecerea timpului…

Drumeție în natură (30) – Caraimanul din Bucegi

Urcăm cu telecabina din Bușteni până la Cabana Babele, unde urmează să facem un traseu frumos până la Monumentul Crucii Eroilor de pe Caraiman…

Rafale de vânt – coafura rezistă!! 😀
Și… ajungem la Crucea de pe Caraiman!

Data: octombrie 2019

Traseu: Bușteni – telecabina până la cabana Babelem cota 2000 – Cabana Caraiman – Brâna Mare a Caraimanului – Crucea de pe Caraiman – traseu de creastă – Sfinxul – cabana Babele

Bebeluși versus câini, pisici și alte vietăți

Cum a dat iarna peste țara noastră mai serios am putut să asist, din nou, la parade cu căței. Pe bulevard, îmbrăcați cu hăinuțe pentru patrupede, de bumbac, plimbați de stăpân cu eleganță… Pe lângă ei, copiii străzii arată chiar caraghioși: pe trotuar, zgribuliți de frig, fără haine groase și cerșind milă.

Trăim vremuri când cabinetele veterinare sunt tot mai multe, în fiecare cartier cel puțin câte unul, cu livrarea serviciilor imediat, cum ai intrat pe ușă. De cealaltă parte, saloanele spitalelor pediatrice sunt arhipline, la doctorul de familie mamele stau la coadă și câte 3 ore (cu programare). Nu mai amintesc diferențele între Centrele/Adăposturile de Animale și Orfelinate…

Mulți câini, multe mieunate o duc mai bine ca mulți copii din Românica noastră. Au masă asigurată (Pedigree, nu oase), au haine, un culcuș cald, atenția stăpânilor în fiecare seară. Părinții copiilor sunt ori in Spania sau Germania, ori au două job-uri, ori muncesc de dimineața până seara pentru a oferi condiții (aproape) decente pentru micuții lor. Timp de calitate petrecut cu copiii? Nu mai există…

Adevărul e că animalele au mai multe drepturi astăzi decât copiii. Un Beagle trebuie salvat imediat la gestație, ca e de firmă, dar mamelor de o anumită culoare sau rasă ori statut social li se bagă pe gât varianta avortului. [„Nu doare, e rapid și ai scăpat! Hai, repede…”] Și multora dintre ele asistentele hâde și comuniste li se adresează cu apelativul cățea. Ce coincidență!

Fă un exercițiu de imaginație și gândește-te cum va arăta lumea dacă trendurile continuă… Imaginea de sus e grăitoare: 2 mame își țin puii în brațe și vorbesc despre „creșterea” lor, probabil.

Dacă tot vrei să faci un bine, adoptă un copil! Câinii se descurcă și pe stradă… (Reciproc, nu).

De ce sunt atatea religii crestine?

Per general studiile recente indica 10 religii principale la nivel global. Pe langa acestea mai sunt si aproximativ 10.000 de secte: în jur de 6.000 în Africa, 1.200 în SUA şi peste 3000 în alte ţări. Dar religia crestina – de ce este ea faramitata in atatea micro-religii si denominatiuni?

Initial, credinta crestina a fost una. Unica! Avea un singur Dumnezeu, o singura carte – Biblia, un singur botez, un singur crez si… o singura biserica, raspandita in toata lumea… Apoi a fost Schisma si s-au format 2 biserici: Ortodoxa si Catolica, iar in sec. XVI din catolici s-au desprins protestantii si s-a format si a 3-a ramura. Incepand cu urmatoarele decenii, s-au format tot mai multe ramuri si ramurele, de ordinul sutelor, si poate te intrebi de ce?

Adevarul e ca au fost si motive bune pentru care “au aparut” mai multe ramuri ale crestinismului, necesare si naturale – as putea spune, dar majoritatea au fost egoiste, politice, prostesti, nenecesare si artificiale…

Cel mai bun exemplu de motivatie gresita este marea Schisma. Bisericile s-au despartit atunci pentru ca nu se cunostea cine e mai mare: Papa sau Patriarhul? Ori pentru ca unii credeau ca erau descendenti directi ai Sf Petru, iar ceilalti ai altor apostoli inferiori. Sau pentru ca amandoi Preafericitii isi doreau suprematie politica in intreg Imperiul de atunci… Motive gresite, care nu au nimic de-a face cu Cristos – intemeietorul crestinismului… Sa nu mai spunem de sectele noi, moderne, aparute dupa secolul XIX, care se construiesc in jurul unor personalitati care o duc foarte bine dpdv financiar…

Insa, de cealalta parte, au existat si motive bune. De exemplu, au fost multi crestini adevarati care au luptat impotriva ereziilor si a sectelor vremii. Unii au luptat impotriva gnosticismului grecesc din primele secole (care era un fel de amestec de crestinism si paganism elen) si s-au delimitat de crestinii obisnuiti tocmai prin faptul ca luptau impotriva unei doctrine anti-crestine. Asa a fost si cu protestantii care au protestat impotriva abuzurilor facute de catolici, prin vanzarea indulgentelor (comert cu iertare de pacate) sau prin inventarea Purgatoriului (un loc caldut, nici in rai – nici in iad). S.A.M.D.

Ar mai fi si elementul cultural. Daca crestinismul s-a nascut si a evoluat cu precadere in Europa, el s-a extins de-a lungul vremii in toate colturile lumii. Din America de Sud, pana-n Noua Zeelanda… Asa ca, misionarii crestini care duceau vestea buna a mantuirii nu puteau sa faca un implant religios european pur si simplu in Zimbabwe sau in Brazilia. Cultura alba difera de cea mulatra. Nu se poate compara o biserica ortodoxa pioasa din mama Rusie cu una vesela si plina de viata din Congo sau din Venezuela. Si totusi, ei se inchina la acelasi Dumnezeu…

De ce atatea religii, crestine? Nu iti mai bate capul cu aceasta intrebare, au facut-o multi si au batut campii. Probabil doar Dumnezeu cunoaste raspunsul la aceasta intrebare. Daca vrei sa fii crestin, poti sa fii! Ai Biblia tradusa in toate limbile, in traduceri diverse – pe hartie, pe smartphone, pe PC. Ea iti arata adevarata “religie”, adevarata cale… Cine il cauta pe Dumnezeu il gaseste, daca il cauta cu toata inima!

Ioan Botezătorul, scurt pe doi

A trăit puțin, dar din plin! La fel ca Cel despre care predica… zilnic.

Misiunea lui de câteva luni a întors vieți întregi cu fața spre Dumnezeu. Mântuitorul chiar l-a numit cel mai mare om născut din femeie. Cu siguranta nu se referea la înălțime, aparențe sau statut social, căci el locuia în deșert și mânca miere și lăcuste…

A spus adevărul în orice circumstanță. Adică nu a fost politically correct! A proclamat Evanghelia indiferent de consecințe. Și chiar cu prețul capului său! Cerut de răsfățata lui Irod (chiar avem sărbătoare în calendar cu acest eveniment, semn că devotamentul său neînfricat ar trebui să ne fie un exemplu nouă, celor ce suntem mai mari decât el…)

A murit cu certitudinea pe buze. La întrebarea Tu ești Acela care trebuia să vină? a primit mai mult decât un răspuns… A primit un glosar întreg al harului lui Dumnezeu. Și-a dat viața, știind că n-a trăit în zadar. Era sigur că va primi alte haine dincolo… Aici trăise încins cu piele de capră care cauza dermatrite nevindecabile, dar cred că cel mai mult l-a durut nepăsarea majorității evreilor…

Ioan înseamnă Dumnezeu are milă. Cu câțiva astfel de Ioani, lumea poate fi transformată, prin îndurarea Lui!

Ce pericole ne pândesc în 2020?

La început de an, fiecare ne întrebăm Oare ce va aduce anul? Unii suntem mai optimiști și credem că vâscul cumpărat de piață ne va duce fericire și noroc, iar alții suntem mai pesimiști, mai melancolici si ne gândim ce pericole ne pasc în noul an, dacă se mai măresc taxele, cine ne mai moare etc… Dar, adevărul e că, pe fiecare dintre noi, ne pândesc 3 pericole mari în 2020:

1.Pericolul pierderii TIMPULUI. Cea mai folosită scuză astăzi este n-am timp! De fapt, nu prea știm să folosim timpul înțelept adesea (se spune că bărbaților, când ajung acasă, le ia cam o jumătate de ora doar să se decidă de ce să se apuce). Problema e că timpul nostru merge pe multe lucruri de nimic (seriale, bârfe, crăpat semințe degeaba etc) și nu ne mai facem timp de lucrurile cu adevărat prețioase! Ca să pierzi timpul nu trebuie să faci nimic. Absolut nimic…

2.Pericolul pierderii OPORTUNITĂȚIILOR. În viață avem multe ocazii de a face câte ceva. Și de multe ori le ratăm ori trec pe lângă noi… Ratăm oportunitățiile de a face un bine cuiva, pierdem ocazia de a ne fi cerut iertare înaintea unui accident fatal al unui prieten,.. Ceea ce este trist e tocmai faptul că majoritatea oportunitățiilor sunt unice în viață, cu unele ocazii nu ne vom mai întâlni niciodată! Albert Einstein era pe patul de moarte în Princeton, în 1955 – hemoragie internă. Știți de ce nu se cunosc ultimele lui cuvinte (căci a spus ceva cu limbă de moarte)? Pentru că asistenta din salon, care i-a fost alături în ultimele momente ale vieții, nu cunoștea limba germană… Oportunități unice…ratate!

3.Pericolul pierderii SUFLETULUI! E cel mai pretios pe care îl avem în existența noastră! E unic! E etern! E neprețuit! Cum poți să îți pierzi sufletul? Neglijându-l! Ignorându-l, punând accent doar pe stomac, pe exterior. Concentrându-te pe ambalaj, vei pierde conținutul… Sufletul nu moare dintr-o data! Așa că nu fii indiferent – viața e mult mai mult decât supraviețuire, viața e însăși sufletul tău! Și, din experiența cotidiană, am realizat că pierdem lucrurile doar acolo unde nu facem curățenie…

Așa că ai grijă ca în 2020, în timpul pe care Dumnezeu ți-l mai dă pe acest pământ, să nu pierzi cele mai importante elemente ale vieții: timpul, oportunitățiile și sufletul!

La mulți ani!

Ce este moartea? (Intrebari Populare)

Ce este moartea?

S-a scris mult despre moarte, poate chiar mai mult decat despre… viata. Si, daca iei un interviu pe strada cu aceasta intrebare, oamenii se vor balbai, nu vor sti ce sa-ti raspunda. Nevroticul Stalin spunea că (1) moartea unui om este o tragedie. Moartea a milioane este statistică, scuzându-și crimele de război. Moartea – o tragedie, un accident?! Dar se moare zilnic!

(2)Mai la începuturile istoriei, s-a spus că moartea este doar un somn adânc. Dormi ca și cum ar fi vineri spre sâmbătă noaptea – veșnic. Și atât. Așa au început egiptenii, umplând sicriele faraonilor cu de toate, în caz că se trezesc și le e foame… Am mai evoluat de atunci – post-moderniștii de astăzi vor să ne criogeneze, păstrându-ne cadavrele în congelatoare până când știința va fi în stare să ne trezească din nou la viață…

(3)Mai tarziu, s-a presupus că moartea e doar o trecere dintr-o parte în alta, de aici-Acolo, de pe o parte a râului pe cealaltă. Asta ne arată scena din filmul Troia, în care unui personaj decedat i se pun doi bănuți pe ochi înainte de incinerare ca să aibă șpagă cash la îndemână pentru luntrașul care îl va trece de partea cealalaltă a Styx-ului.

(4)După ce s-au mai iluminat puțin prin secolele Evului întunecat, nihiliștii au afirmat cu tărie ca moartea este un mare…nimic. O anihilare a tot și toate. O beznă din care nu mai ieși, un tunel din care nu mai vezi nici înainte, nici înapoi, o de(s)ființare absolută a omului. Această doctrină, împreună cu umanismul, a alimentat marxismul, leninismul, antisemitismul și multe alte direcții ce s-au trasat în secolele ce au urmat. A condus la izbucnirea a două războaie și a diabolicului Holocaust, în care mulți oameni au fost omorâți pentru…nimic.

Astfel, astăzi, dacă ești tot timpul surmenat din cauza serviciului sau epuizată de creșterea copiilor, poți considera moartea un somn. Te vei odihni mult și bine. Dacă ești mai tot timpul plictisit și urmărești mereu ceva nou, ceva proaspăt, moartea va fi pentru tine o trecere spre o lume mai interesantă, mistică, un dincolo plin de suspans. Un fel de Surprize, surprize!, dar fără Andreea Marin. Dacă nu ești foarte sociabil sau dacă te enervează mai toată lumea, poți să stai liniștit – moartea va fi o anihilare, vei disparea complet, te vei evapora și nimeni nu va putea să te mai deranjeze. Ce ușurare!

Nu e de mirare că relativismul post-modern a intervenit și în conceptele cele mai esențiale ale existenței – cele legate de viață și de moarte. Și astfel, pe măsură ce înaintăm în vârstă, refrenul memento mori ne oripilează. Dacă în copilărie este aproape inexistent, iar în tinerețe îl negăm sau îi subminăm puterea asupra noastră, în floarea vârstei mijlocii suntem sub o oroare funebră care pune stăpânire pe deciziile noastre, culminând cu frica senectuții care îți șoptește că poți da colțul în orice moment.

Totuși, nu de moarte trebuie să ne fie cel mai frică. Nu ea e cea mai mare pierdere pentru tine! Așadar, nu te teme că viața ta va avea un sfârșit undeva, cândva, ci teme-te ca nu cumva viața ta să nu aibă niciodată un început!

(5)De fapt, moartea este o linie de finish – reprezinta capatul unei vieti de om. Traita frumos, sau risipita, o despartire dureroasa de un om special sau o usurare ca bine ca s-a dus… Ca sa mori frumos, trebuie mai intai sa traiesti frumos! Ce lasi in urma mortii si ce vine dupa ea, depinde de viata pe care o traiesti!

Paradoxuri de Craciun

Când eram copii, abia așteptam Crăciunul! Era ceva special. Nu aveam Youtube, Netflix, smartphone. Acum, suntem plictisiți, înconjurați de telecomande și de chestii wi-fi. Nici pe colindători nu îi mai agreăm pe la uși și dacă totuși o facem… le-o tăiem repede – cântați-o pe aia scurtă…

Spunem că sărbătorim Întruparea lui Dumnezeu, care a venit să ne încălzească sufletul, dar de fapt e încă o zi liberă de la Stat, în care ne încălzește vinul fiert… gâtlejul.

Spunem că suntem sau că trebuie să fim mai buni în această perioadă. Adevărul e că suntem puțin mai buni, doar am primit prima de Crăciun… Dar, cadourile tot între noi ni le facem. Mai buni am fi dacă am hărui niște năpăstuiți cu niște sacoșe pline de alimente de la un Lidl. Nu Samsung Galaxy 11 pentru partener…

Împodobim tot ce apucăm: geamuri, brazi, mese, uși, radiatoare la mașini. N-am înțeles niciodată tradiția împodobirii bradului: păduri tăiate, mizerie în casă, ornare cu kitsch-uri, copii acidentați, globuri sparte, nervi, certuri. Qui prodest? De ce nu ne punem un fag sau un mesteacăn vara, în living? Întreb și eu…

De fapt, luminițele de pe gard, ghirlandele stralucitoare de la ferestre și steluța lucitoare din vârf de pom vin să contrasteze negrul sufletului, întunericul minții omului modern, care nu știe ce / pe cine / de ce sărbătorește. Coada de la Nădlac e maare, toți se înghesuie să vină acasă de Sărbători, ca să sărbătorească…ceva. Nici nu mai ninge de ani buni la noi în România de Crăciun – ca să realizăm ce seci suntem fără zăpadă…

Spiritul Crăciunului? E ca minunea – ține 3 zile și gata! Cum a venit, așa ne și părăsește. E un fel de Valentine’s Day cu iz religios. Cea mai populară piesă de Crăciun la nivel mondial e Last Christmas I gave you my heart, din care traduc prima strofă: Craciunul trecut ti-am oferit inima mea, insa chiar a doua zi, tu ai renuntat la ea… Anul acesta, pentru a ma feri de lacrimi, o voi oferi unei persoane speciale… Un fel de Ștefan Bănică de talie internațională…

E trist. Dumnezeu e tot mai scârbit de sărbătorile noastre, an de an. De fapt, El a devenit aproape absent la propria lui zi de naștere oficială. Peste tot scrie X-mas, nu mai e Christ-mas. X-ul acela ține loc de orice, adică poți sărbători orice pe 25…

Tu ce sărbătorești? (Mai) sărbătorești? De ce sărbătorești și cum…?

Din ce material sunt făcuţi banii?

Până în pragul sec. X, nu au existat banii – aşa cum îi cunoaştem noi. Exista trocul, schimbul cu mărfuri: piei, cornute, cereale, bijuterii ş.a.m.d. Abia în sec X bancnotele au apărut în Europa sub formă de… note (de aici şi denumirea), nişte chitanțe de bancă ce dovedeau faptul că, purtătorul bancnotei avea o anumită cantitate de bani în bancă.

Din sec XIX, toate hârtiile de valoare se fac din … hârtie. (Vezi bine-cunoscutul dolar american de astăzi). Sau euro. Bancnotele sunt tipărite pe o hârtie fină multistrat, foarte rezistentă la îmbătrânire și la mânuire, purtătoare de un filigran, compusă exclusiv din pastă de hârtie de bumbac, suferind un proces de purificare crescut! Această hârtie, fără clei, este unsă cu gelatină, apoi uscată cu aer cald, înainte de a suferi o calandrare foarte puternică.

În ultimii ani, din ce în ce mai multe state au trecut la adoptarea bancnotelor din polimeri (cum este, de exemplu, polipropilena), care sunt mult mai rezistente la rupere și la șifonare decât cele de hârtie. În 2008, cinci țări aveau în circulație, în totalitate, bancnotele din polimeri: Australia, Noua Zeelandă, Brunei, Vietnam și… România. O mai ştiţi pe prima, aia cu eclipsa de soare din 99? Astăzi, o duzină de alte state au astfel de bancnote în circulație, în paralel cu cele de hârtie…

S-a pus problema, de mult timp, dacă monedele metalice și bancnotele, care sunt obiecte care trec din mână în mână și circulă uneori repede în lumea întreagă, ar putea să vehiculeze microorganisme patogene (ciuperci, bacterii și viruși). Şi datorită acestui fapt s-au inventat cele plastificate…

S-au ridicat întrebări: Lucrătorii din comerțul alimentar, care ating alimentele și încasează banii clienților pot fi agenți de transmitere a epidemiilor? În 2007, un studiu a confirmat că virușii gripali pot supraviețui până la cinci zile pe bancnote. Bancnotele ar fi, deci, vectori potențiali ai pandemiilor gripale, dar în timpuri normale, circulația monetară ar putea contribui la întreținerea imunității umane față de microbii benigni cei mai curenți. Ha! În tot răul e şi un bine…

Din ce material sunt făcuţi banii? Indifernt de ţară – dintr-un material insalubru. Banii sunt murdari – şi la propriu, dar şi la figurat, adesea. Unii sunt făcuţi la negru, alţii din prostituţie, alţii cu preţul distrugerii familiei ori cu preţul propriei libertăţi (asta pentru că unii au crezut că spălarea de bani e sănătoasă, e curată, dar s-au înşelat!)

O zicală populară rurală spune că banul e ochiul dracului! De fapt, bancnotele sunt doar nişte hârtii ce poartă o anumită valoare -: iubirea de bani e demonică! Aşadar – Foloseşte banii şi iubeşte oamenii – nu fă niciodată invers!

Ţi-ai făcut curăţenia de Crăciun?

Majoritatea românilor au în luna decembrie o listă (scrisă sau mentală) cu ce e de făcut prin casă pentru sărbătorirea Crăciunului cum se cuvine… În fruntea listei, la loc de cinste sunt două puncte: meniul gurmand şi curăţenia lună.

-Nelipsitul porc (că e dezlegat, nu ca de Paşti), salata de boeuf mai multă şi mai deasă decât în restul anului, ouăle umplute care rămân, de obicei, pentru Revelion, tradiţionalele sărmăluţe care ne fac varză, cozonacul sau panettone primit de la tuşa, prăjiturile diverse care, în prima zi ne încântă, iar apoi ne crează scârbă şi multe alte feluri alimentare greu digerabile pentru ficatul obosit de atâta caltaboş…

-Spălatul geamurilor, ca să nu se sperie colindătorii, bătutul covoarelor cu putere (sau versiunea mai simplă, cu Biocarpet), urcatul sau coborâtul – în pod, respectiv în pivniţă –  a prostiilor nefolositoare, pe care le adunăm de-a lungul anului, cumpărarea de haine verzi şi roşii din mall, îmbrobodiri şi împodobiri cu iz de kitsch şi multe alte chestii pe care le facem doar în această lună, în mod tradiţional…

Nu-i rău, dar nu e suficient! Dacă ne rezumăm pregătirile doar la curăţenie şi stomac, am  ratat încă un Crăciun. Din nou!

E muult mai important să facem curăţenie şi în interior – în suflet şi în minte. Să ne scuturăm de invidii, gelozii şi nervi, să ştergem cu buretele amintirile dureroase şi regretele lui prea târziu, să ne facem o salubrizare în privinţa relaţiilor şi să le eliminăm pe cele toxice, să scoatem petele reputaţiei pe care le-am strâns pe noi în ani de zile („ăla care întârzie mereu”, „aia care vorbeşte prea mult…”), să înlăturăm răutatea şi stresul, să ne dezinfectăm de neiertare, răbufniri şi ranchiună…

Neutru nu poţi rămâne, o dată cu trecerea timpului. Doar Elveţia poate! În fiecare an, spre sfârşit, ori eşti mai bun ca acum un an, ori mai rău. (Şi te îndrepţi spre şi mai bine sau spre şi mai rău.) Ori eşti mai aproape de cer, ori mai înglodat în pământ… Îmi place cum se încheie Cartea Cărţilor: Cine este curat şi sfânt să continue să fie aşa, iar cine este necurat şi întinat să continue aşa, dacă aşa îi place…

Tu ai terminat cu dereticarea de Sărbători?

De ce trece timpul asa de repede? [Seria: Intrebari populare]

E cert! Cea mai simpla scuza adusa astazi este – N-am timp! E si cea mai proasta, pentru ca toti o folosesc… Omul postmodern spune ca nu are timp si daca are, se plange ca trece prea repede… De ce oare?

S-a ridicat intrebarea – chiar trece mai iute timpul, secunda e mai scurta, minutul s-a redus sau ora nu mai e intreaga? Teoria constipatiei (pardon, a conspiratiei) a emis si niste teze in anii trecuti, cum ca minutul nu ar mai avea 60 de sec, doar 59… Teoria comprimarii timpului s-a dovedit un esec din multe aspecte, dar nu stau sa le analizez acum…

Bun, daca minutul tot minut e, atunci care e problema? Problema este ritmul accelerat al vietii al nostru, al celor din mileniul III. Astazi nu mai trece timpul prin noi, as cum se intampla cu badea ciobanul acum 50 de ani, astazi noi trecem prin timp si, de cele mai multe ori timpul trece pe langa noi… De ce?

Pentru ca avem ce altii nu au avut inainte. Avem masina de spalat rufe, vase, masina de spalat masina. Asa ca nu mai trebuie sa frecam hainele cu mana sau sa ne inmuiem caroseria cu buretele in fata blocului… Dar, pentru ca nu mai trebuie sa asteptam prea mult si castigam timp, spunem noi, ne priveaza totodata de alte beneficii ale asteptarii: rabdarea, dorinta aprinsa, sporirea bucuriei, satisfactia unui lucru muncit nu primit pe loc etc… Bucuria care o ai atunci cand ajungi pe munte, urcand din greu, pas cu pas, nu se compara cu sentimentul pe care il ai atunci cand ai ajuns acolo cu elicopeterul.

Pentru ca suntem inconjurati de lucruri cronofage mai mult ca oricand… Adica de lucruri care ne mananca timpul! 1 minut pe Instagram este mai lung decat 1 minut de lectura. 10 minute de stat la coada nu se compara cu 10 minute vizionate pe Netflix… Traim in 2 lumi paralele realitate si virtualitate. Timpul se pierde atunci cand iesim dintr-o lume si intram in cealalta. De fapt, timpul se comprima atunci cand in timp ce masina de spalat face treaba in locul nostru, noi ne-am trantit in fata TV-ului.

De ce trece timpul asa de repede? Pai, el trece tot ca mai inainte, egal, calculat, noi am devenit stresati. Noi traim mai mult in virtual si, cand scoatem capul in real, atunci ne punem intrebarea cand a trecut timpul?? Asa ca, hai sa nu mai risipim ce avem mai scump – viata! Caci viata e formata din clipe. Si Iorga spunea ca In viata pierdem ani, ca la moarte sa cersim inca o clipa… Nu uita ca viata bate filmul! Pretuieste timpul pe care il ai!

Drumeție în natură (29) – Lacul de Smarald și Vulcanul stins de la Racoș

Până nu de mult, chiar nu știam că avem pe teritoriul țării noastre „ruinele” unui fost vulcan. Este la Racoș, în județul Brașov și am pornit să îl vizităm, alături de bijuteria lângă care se află – Lacul de Smarald.

În drum spre vulcan, am făcut un popas la frumoasa Biserică din lemn de la Viscri și la Cetatea Rupea…

Vulcanul stins de la Racoș

Data: septembrie 2019

Ce vezi când te uiți în oglindă?

Una dintre activitățiile care îi plac micului meu băiețel este să stăm amândoi în fața oglinzii și să povestim… La cele 6 luni de zile de viață ale lui, el nu realizeaza cine este în oglindă, nu are conștiința de sine, dar se distrează văzând fețe cunoscute… Tu ce vezi când te uiți în oglindă?

Vezi doar eșecurile trecutului ascunse sub cearcănele unor nopți nedormite? Ori îți admiri rezultatele efortului fizic într-o oglindă de la sala de fitness? Observi în tine mai mult dorință de make-up decât aceea de a fi exact ceea ce ești, în mod natural?

Vezi ceea ce ai fi putut să fii și (n-)ai reușit? Sau observi și ceea ce poți să devii în viitor…? Îți faci freza și machiajul pentru a te simți bine în pielea ta, pentru tine, sau pentru a fi în pas cu trendurile de design facial, pentru alții…?

Adevărul e că prea puțin ne mai facem timp pentru reflecție… Ar trebui să dedicăm câteva minute, măcar lunar, doar să ne holbăm în oglinda din baie și să vedem ce ne spun firele albe nou apărute despre viață, timp și sens…

Te interesează cine ești cu adevărat? De multe ori, ne vedem prin prisma a ceea ce văd alții în noi, a ceea ce caută la înfățișarea noastră. Nimic profund, nimic interior, doar fond de ten… De oameni ne mai putem machia, dar de Dumnezeu nu. El nu ne vede printr-o oglindă, nu ne vede nici măcar de sus, ci ne vede dinăuntru!

Cine este Mos Nicolae? [Seria: Intrebari populare]

Se spune ca ar purta numele unui sfant – Nicolae, iar povestea darurilor împărţite de pe furiş de Moş Nicolae începe cu mii de ani în urmă. Tradiţia spune că acest sfant a ajutat trei fete sărmane din oraşul său, aducându-le în dar noaptea, fără a fi văzut, daruri de zestre. Casa în care locuiau cele trei fete sărmane era una sărăcăcioasă, tatăl acestora plănuind să le vândă pentru a scăpa de lipsuri. Sfântul Nicolae a auzit nenorocirea fetelor şi a familiei, care se petrecea nu departe de locuinţa sa, şi astfel le-a ajutat noaptea pe furiş, aruncând pe geam în camera fetei celei mari, gata de măritiş, o pungă cu galbeni. Povestea s-a repetat şi când a venit vremea de măritiş pentru cea de a doua fată. Însă când a venit vremea şi celei de a treia, tata lor a stat de pază să afle cine este acela care face atât mult bine fetelor lui. În noaptea cu pricina, când tatăl stătea la pândă, Nicolae s-a urcat pe casă şi a dat drumul pe horn unei punguliţe cu galbeni, care a ajuns drept într-o şosetă pusă la uscat.Când tatăl fetelor a văzut minunea, a fost rugat de Nicolae să păstreze secretul, dar desigur acesta nu a putut fi ţinut.

Mikulás în Ungaria, Sinterklaas in Olanda, Saint Nicolas in Franța, Sfântul Nicolae este serbat atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Romano-catolică, pe 6 decembrie. De Paşti nu se prea înteleg ortodocsii si catolicii asupra datei, dar pe mos il sarbatoresc in aceeasi zi. Bravo!

Coloniştii olandezi au luat cu ei povestea lui Sinterklaas când au plecat spre America secolului al XVII-lea. Astfel, Sinterklaas s-a transformat, treptat, în Santa Claus (Moş Crăciun). Amandoi au ajutoare, pentru a face cadouri, dar de-a lungul timpului însă, poveştile construite în jurul celor doi i-au diferenţiat:

  • Moș Nicolae aduce daruri copiilor în ajunul zilei de Sf. Nicolae în timp ce Moș Crăciun vine în ajunul Crăciunului
  • Moș Nicolae vine călare pe un cal alb în timp ce Moș Craciun vine pe o sanie trasă de reni
  • Moș Nicolae lasă cadouri copiilor cuminți în ghetuțele lustruite, iar Moș Crăciun le lasă sub pomul de Crăciun
  • Moș Nicolae lasă o nuielușă copiilor obraznici în timp ce Moș Crăciun le lasă cărbune
  • Moș Nicolae e celibatar, în schimb, Moș Crăciun are o soție pe nume Crăciunița (un fel de Ion Iliescu cu o tipa foarte tanara…)
  • Valoarea cadourilor aduse de cei 2 protagonisti sunt diferite, Nicu aduce chestii mai ieftine, iar Craciunel obiecte mai scumpe (nu ca nu ar intra o cheie de la un Audi in sosetuta din 5 decembrie…nu?)

Polonezii cred ca darurile vin de la stele, in timp ce ungurii spun ca ele sunt aduse de ingeri. La cei din Republica Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawaii el coboara din barca. Se pare ca Mosu e un fel de OZN, apare peste tot, dar caracteristicile sunt care mai de care mai diferite…

Când ninge, de ziua Sfântului Nicolae (adica in 6 decembrie), se spune că Moşul îşi scutură barba şi iarna poate să înceapă. Aceasta este ziua în care binele învinge, prin credinţă, răul. Iar daca nu ninge, inseamna ca Sfantul Nicolae a intinerit…

Deci, cine este Mos Nicolae si de unde vine el? Ei bine, Nicusor e un personaj mitic-popular, care vin din… imaginaţia bogată a unora care au trăit la limita Evului Mediu cu modernismul. Si ca perioada si ca… Moaştele lui sunt la Catedrala din Bari, Italia, că fiecare sfânt lasă ceva de pupat post mortem….NU?

Gânduri (de)spre Dumnezeu

Dacă mulți se întreabă de există Dumnezeu ori nu și îi cer un semn din cer, eu, de 5 luni de când sunt tătic ar trebui să primesc un mesaj special că El nu ar exista, că altfel… sunt uimit de complexitatea ființei umane, chiar de la naștere, care atestă exitența unei mâini supranaturale la origini – evoluția nu putea crea așa ceva, e un proiect prea vast pentru știință!

Pentru că încercăm să aflăm dacă pământul este plat sau rotund, îmi imaginez cât suntem de mici pe aceasta planetă. Chiar dacă astronauții au văzut-o din spațiu, de sus, tot nu pot spune ce formă are cu certitudine… Dar nu asta conteaza! Important e că suntem planeta albastră, planeta preferată a lui Dumnezeu. Luna aceasta sărbătorim Întruparea Lui pe (P)ământ. Nu pe Marte, sau pe Uranus!

În fiecare zi, soarele răsare, chiar dacă nu îl vedem fizic de fiecare dată. Apare dimineața și știm că e o nouă zi… Dar, soarele răsare și peste oamenii buni, și peste oamenii răi, spune Cartea. Mă întreb ce fel de om sunt eu, din ce categorie (din cele două) fac parte? Eu poate mă văd bun, dar esențial e cum mă vede El! Eu sunt doar o furnică ce vede până la orizont, El vede mușuroiul de sus… Totul!

Trăiește ca și cum ți-ai trăit toată viața și azi e ultima zi și speră ca și cum mâine începe totul, din nou…

5 motive pentru care merită să (mai) rămâi în România

de-ce-sa-ramai-in-romania

Probabil cea mai mare dilemă a tinerilor – spusă sau, cel puţin gândită – care apare încă din adolescenţă este: merită să mai rămân în Romania sau să fug cât văd cu ochii…? Şi eu mi-am pus această întrebare, în repetate rânduri, şi iată că acum filmez acest video dintr-un apartament din Sibiu – inima României… Adică, eu am ales să rămân! Vreau să îţi prezint 5 motive pentru care merită să rămâi aici, în ţara ta:

1. Aici îţi sunt rădăcinile! Emigrarea dincolo se poate asemăna cu următorul tablou: plantarea unui pom fructifer sau a unui brad în grădina ta şi mutarea lui, după doar câtva timp, în alt loc, în alt pământ. Ce se întâmplă? Una din două – ori se ofileşte rapid, ori o mai duce câteva zile, săptămâni şi apoi moare. E bun de pus pe foc! Întrebarea e: chiar vrei să arzi, să te zbaţi pentru alt popor, în altă ţară. Nu uita – doar în România poţi să spui, cu adevărat, că eşti acasă

2. Făcând abstracţie de factorul politic, România e frumoasă! Are, deal şi câmpie, munte şi mare… chiar dacă nisipurile nu sunt de aur (ca ale vecinilor de la parter). Nu prea are autostrăzi, dar asta ne ajută să admirăm peisajele din jur. Cine se poate bucura de natură la 130km-h?? Şi… să nu uităm: România se mândreşte cu femeile frumoase autohtone – bine, ălea naturale, fără make-up en-gros…

3. Cu puţine excepţii (să spunem – vasluiene sau teleormănene), la noi te simţi în siguranţă! Când am vizitat Bruxelles-ul – împreună cu frumoasa mea soţie – am circulat mult cu metroul. Într-o zi, într-o astfel de călătorie, eram aşezaţi în metrou faţă în faţă cu un tip ciudat, cu allură iraniană, ce avea o jachetă bufantă pe el. Îi fac semn discret soţiei şi îi spun să se roage – dacă acolo e o centură detonabilă, s-ar putea să fie ultimele noastre clipe… După 2 staţii tipul a coborât, dar sperietura a fost comică (a se înţelege mare)! Aşa ceva n-ai să vezi în România, nici în metro-urile capitalei…

4. Trăim într-o ţară care ne ocupă tot timpul! Deci nu ai cum să te plictiseşti ca în Occident… Dincolo, oamenii au de toate – şi bani, şi timp liber – şi se plictisesc, săracii… Aici ai: cozi, bătăi pe parcări, birocraţie, claxoane… Mai bine o viaţă activă şi plină de surprize, ca la noi. NU…?

5. Ultimul motiv ţine de perspectivă! Pentru că nu suntem în trendul vestic, adică suntem mereu în urmă, la noi nu vezi – deocamdată – homosexuali de mână prin parcul central (doar în iunie), nu avem legalizată eutanasia, prostituţia, zoofilia, pedofilia, necrofilia (ca în Canada)… Deocamdată! Dar acest retard ne ajută să ne păstrăm departe de gunoiul imoral cu iz de politically correct… Deocamdată!

Noi suntem nemulţumiţi pentru că ne comparăm întotdeauna cu cei care ne sunt superiori (SUA, Europa vestică) – ce reprezintă circa 20 % din populaţia lumii, dar uităm să ne comparăm cu ţările defavorizate, cele din Africa, cele care se termină cu –stan, din Asia. Făcând şi a doua comparaţie, am putea observa că trăim într-o ţară care o duce mai bine decât 80% dintre ţările lumii…

BONUS

Aa, uitasem: Pentru că n-a ieşit Veorica la preşedenţie, ai încă un motiv în plus să mai rămâi în România măcar 5 ani de zile! Până la următoarele alegeri prezidenţiale.

De ce e cerul albastru? [Seria: Intrebari populare de pe Google]

De ce e cerul albastru?

De fapt, cerul nu e albastru. Aşa îl percepem noi…

Responsabilă de culoarea albastră a cerului este atmosfera Pământului, care împrăștie lumina ce vine de la Soare în toate direcțiile. Efectul, însă, depinde de culoare.

O rază de la Soare este aproape albă. Ea poartă în ea, ascunse, mai multe culori – de fapt, toate cele ale curcubeului… Deci, raza de lumină albă a Soarelui se sparge când intră în atmosferă, pentru că ea se lovește de moleculele de aer.

Există însă o diferență crucială: culoarea albastră este împrăștiată mai puternic decât celelalte culori, cum ar fi culoarea – roșie, de exemplu. De ce? Interacțiunea cea mai pronunțată se constată în cazul luminii cu lungimea de undă cea mai mică (violet, indigo și albastru), deoarece lungimea de undă se apropie ca dimensiune de cea a moleculelor gazelor respective.

Şi atunci, de ce nu este cerul violet sau indigo, de exemplu? La această întrebare, răspunsul este unul singur: culoarea cerului este albastră și nu violet, deoarece Soarele emite culoarea albastră cu o intensitate mai mare și pentru că ochii noștri captează mai eficient această nuanță.

Imaginaţi-vă pentru un moment că lumina ar fi sunet. Lumina solară nu este doar o notă cântată la un instrument, ci o orchestră care cântă pe diferite tonalităţi la volume diferite. Dar, noi vedem doar o parte din această muzică. Doar albastrul, nu întreg curcubeul…

Şi atunci de ce devine lumina roșie la apus și la răsărit? Lumina cu lungime de undă mai mare – cea galbenă, portocalie și roșie -, interferează mai puțin cu moleculele gazelor atmosferice și trece mai ușor prin atmosferă. La apus și la răsărit calea parcursă de razele solare prin atmosferă este cea mai lungă și prin urmare, culorile care reușesc să ajungă mai ușor la noi sunt roșul și portocaliul, în timp ce albastrul și violetul se pierd din ce în ce mai mult din cauza difuziei…

Albastrul are următoarele semnificaţii cromatice: pace, ordine, linişte, înţelepciune, comunicare şi spiritualitate… Să fie oare o întâmplare că cerul e albastru? Nu cred!

Drumeție în natură (28) – Piatra Craiului [Creastă Mică & Creasta Nordică]

Pentru cine dorește alt nivel de hiking, Piatra Craiului îl așteaptă! Un relief pietros unic în România, spectaculos și de cățărat cu toate cele 4 membre de care dispui!

Bună dimineața!
Încheiem escapada de 2 zile prin Prăpăstille Zărneștiului.
Promitem că ne vom întoarce!

Data: septembrie 2019

Traseu:

Ziua 1: Fântâna lui Botorog (Zărnești) – Poiana Zănoaga – Vf Piatra Mică – Creasta Pietrei Mici – Șaua Crăpăturii – Vf. Turnu – Țimbalele – Refugiu Carl Lehman (Vf. Ascuțit)

Ziua 2: Refugiu Lehman – Vf. Piscul Baciului (La Om) – coborâre pe grohotișul Grind, până la Refugiu Grind – La Table – Prăpăstiile Zărneștiului – Zărnești.

Cum răspunzi când primeşti un compliment?

De multe ori primim câte un compliment pe nepregatite şi nu ştim ce sau cum să răspundem la el. Înroşim în obraji, înghiţim în sec sau ne bâlbâim şi nu mai avem cuvinte… Online, toţi suntem viteji! Punem câte un emoticon şi am scăpat… Dar, în viaţa reală??

Iată cum poţi primi, cum să răspunzi unui compliment:

-spune un mulţumesc sincer şi cu zâmbetul pe buze
-stabileşte un contact vizual cu persoana care ţi-a adresat complimentul
-când complimentul nu e sincer, sau miroase a linguşire ori a interes ascuns, ignoră-l!

Cum să nu răspunzi, să nu reacţionezi în urma unui compliment:

-nu încerca să cauţi cuvinte pompoase ca răspuns – te vei bâlbâi
-nu fi arogant/ă, ca şi cum toată ziua ai primi un astfel de compliment, iar tu eşti obişnuit/ă deja cu el…
-nu fugi de complimente sau nu încerca să le eviţi
-nu contracara şi tu cu un compliment, doar ca să „detensionezi” tensiunea aruncată înspre tine

Fiecare dintre noi suntem unici. Dumnezeu a pus ceva special în tine! Aşa că dacă primeşti complimente de la cei din jur, poţi să le îndrepţi spre cer. De acolo, de sus, vin caracteristicile noastre cele mai vrednice de complimentare!

Şi… nu fi egoist! Complimentează şi tu! Vezi ce e mai bun în oameni. Mark Twain spunea: „de pe urma unui compliment pot să trăiesc bine vreo 2 luni de zile…

Klaus sau Vio? Pe cine am pus ștampila?

Din nou la vot. Seara, când lumea nu se mai înghesuie… Ce alternative aveam?

-6 clase sau 6 case…

-o socialista rusofilă sau un liberalist bruxellist

-o tipă care vorbește mult, dictat și agramat sau un tip care vorbește puțin, rar și fără sens

-o femeie marionetă PSD sau un bărbat măscărici al UE (cu 5 ani experiență)

Cineva spunea: Klaus nu m-a convins să îl votez în turul 1, dar Viorica m-a convins să îl votez pe Iohannis în turul 2…

Iată ce am ales eu: să pun ștampila în afara chenarelor… pe mine, nu m-a convins niciunul – nici in primul tur, nici în al doilea…