Când spun că sunt creștin…

…nu strig că sunt impecabil, imaculat, cu viață perfectă. Șoptesc doar că am fost pierdut, dar am fost găsit, iertat și salvat.

…nu o spun cu mândrie. Mărturisesc cu smerenie că am nevoie de Cristos în viața mea. Tot mai mult. Și zi de zi!

…nu încerc să par puternic. Ci recunosc că sunt slab și că am nevoie de puterea Lui, pentru a putea merge mai departe.

…nu afirm că sunt un om de succes. De multe ori eșuez în viața de creștin, dar iubirea Sa este acolo să ma ridice, de fiecare dată!

…nu spun că sunt complet. Sau desăvârșit. Încă inima mea așteaptă acel ceva infinit mai bun, care mă așteaptă în eternitate.

…nu mă laud că aș fi mai sfânt decât alții. Sunt doar un simplu păcătos iertat de Dumnezeu, căruia i s-a oferit harul și grația de a umbla alături de Dumnezeu, în fiecare zi!

Când spun că sunt creștin…, de fapt, spun că nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine!

Lasă un comentariu aici