Afacerile – relații autentice sau parteneriate lingușitoare?

Cum ne alegem partenerii și colaboratorii în afaceri? Pe criterii obiective, autentice sau prin intermediul lingușelilor…?

Parcă lunea e cel mai greu la serviciu! Și cea mai lungă zi din săptămână…Iar vinerile trec iute. Între aceste intervale lucrez de ceva ani buni la compania pe care o reprezint ca jurist și am ajuns să conștientizez multe lucruri din domeniul profesional. Unele frumoase, altele dizgrațioase. Din toate acestea, am învățat:

Că pe termen lung contează valoarea oamenilor și a serviciilor pe care le oferă. Cinste firmelor care investesc în personal, în dezvoltarea lor și în înțelegerea nevoilor lor! Vai de cele care doar trag de pe angajat tot ce pot! Șeful trebuie să fie, mai întâi, partener cu cei pe care îi are în subordine, și (doar) apoi să facă pe boss-ul… Iar calitatea serviciilor depinde de calitatea de a fi om. Restul sunt obligații de muncă…

Că lingușitorilor și celor ce se bazează pe relații le merge bine numai pe termen scurt.  Mulți încă periază tot ce prind, doar pentru un bonus salarial sau o funcție mai bună (un șef mai mic) sau pentru a intra în horă alături de parteneri de afaceri importanți.Au uitat că a trecut vremea SA-urilor și a învertelilor de partid cu iz sovietic. Astăzi mulți se agață de renumele altora doar ca să le meargă bine, dar își pierd propriul prestigiu… în timp. Prost nu e cel care lingușește, ci cel care se lasă lingușit… Orice linguşitor trăieşte pe cheltuiala celui ce îl ascultă!

Că în firma la care lucrez eu, accentul cade pe caracter, nu pe abilități. Ceea ce e esențial! Adică, poți să fii în stare să vinzi orice, chiar și piatra seacă, dar dacă nu ești de caracter – nu ești eligibil! Nu ești om până la urmă… Caracterul ori îl ai, ori nu îl ai – abilitățile se învață! Speakerii motivaționali te îndeamnă să te vinzi pe tine. Un limbaj de lemn mai prost ca la ei nu am mai auzit niciunde. Adică, să te compromiți total, doar ca să vinzi un anumit produs (un șemineu, o sobă, să spunem)…?

Că, și la compania noastră, mulți parteneri au venit să se fofilească, să povestească despre concediile lor exotice, iar când ajungeam la subiectul pentru care ne vizitau (produsul/ oferta), erau superficiali și galopau în detalii irelevante. Produsul se vinde singur, nu mai are nevoie de prezentare spuneau ei… Și continuau cu noua achiziție automobilistică. E grav ce s-a ajuns – relațiile comerciale de azi nu se mai axează pe calitate și pe produs, ci pe… povești pescărești. Similare sunt sforțările de marketing Pepsi de a atrage consumatori, dar tot Coca-cola e în top!

Că internetul a devenit un tărâm nisipos, foarte înșelător! Concurența îți poate băga bețe în roate în mod gratuit. Metodele sunt simple: furnizare de informații și detalii neadevărate și irelevante, pompoase sau exagerate, comentarii răzbunătoare în mediile publice sau bârfe la urechile partenerilor, plagiat informatic nerușinat, ș.a.m.d. Merg și astea, dar tot pe termen scurt. Pe termen lung = distrugere! În masă! Și cei mai mulți fac asta conștienți, cum fac parlamentarii în timpul mandatului… după ei – potopul!

Și-am învățat, în ultimii 3 ani ca jurist, că este nevoie de răbdare. Multă răbdare! Că ce e mai bun vine la urmă, după muncă grea, asiduă. În mod progresiv, după ani de zbateri și investiții, nu instant – așa cum îți faci un Nescafe 3 in 1! Un renume bun se câștigă, nu se impune, nu se cumpără cu relații sau cu bani, ci prin sacrificiu! La PEFOC, afacerea funcționează cum funcționează un șemineu: focul pornește mai greu la început, iar satisfacția flăcării vine mai târziu…

Nu, nu fac parte din compania perfectă (nu există așa ceva și încă nici măcar nu s-a conceput vreuna), dar este una care pune accentul pe oameni, pe calitatea serviciilor, pe caracter si pe conceptul de sacrificiu – mixul excelent pentru dezvoltarea unei firme pe termen lung. În opinia mea…

Comments

  1. Rac Paul Răspunde

    Din pacate e plin de pupi pupi dar partea proasta e ca sunt si la care le place pupi pupi si nu ii deranjeaza ba mai mult le da si alifie.

  2. Maul Park Răspunde

    Asta e parerea ta…

    • ernes badea Răspunde

      Si a mea si a multor altora. Suntem saturi de lingusitori si de paraziti care traiesc pe spatele altora!

  3. Bogdan Răspunde

    Intr-adevar in domeniul in care activez se perinda o sumedenie de asa zisi ” agenti de vanzari ” dar defapt lingusitori. Foarte actual articolul.

    • Verba Volant Răspunde

      Da. Articolul e inspirat din pareri ale mai multor cunostinte…

  4. Parc Laul Mucian Răspunde

    De ce ne atacati atat de dur? Fiecare din noi avem metodele noastre prin care vindem. Atat timp cand imi fac cifrele si poate chiar mai mult ce te deranjeaza cum o fac?

    • Mihaela Sinetrea Răspunde

      Nu stiu daca ai inteles ideea articolului. Nu e vorba doar de cifre…

    • Mircea B Răspunde

      Auzi ca tot pupincuristii ar fi de vina… Mie unu imi place de ei!

  5. maleficent255M Răspunde

    Voi suntetti lingusitori. Eu nu sunt.

    • Maruntel Ioan Răspunde

      Mai bine taceai si erai mai castigat! Hotul striga: HOTUL!

  6. Rino Ratus Răspunde

    Nu inteleg de ce in acest articol va focusati pe PUPINCURISTI si nu si pe ceilalti…

    • george bulai Răspunde

      Probabil ca aceasta practica este mai deranjanta!

  7. LUPI NUPI Răspunde

    Ce oameni de kkt… sa nu te mai saturi de pupat in dos…

Lasă un comentariu aici

%d blogeri au apreciat: