Din inimă…

Cele 2 cuvinte care sunt uzate frecvent mai ales în această perioadă și care poate și-au pierdut adevărata însemnătate. Este luna lui Valentin și Dragobete după care luna mărțișorului și a mamelor.  Inimioarele și roșul sunt la putere împreună cu declarații precum: „Te iubesc DIN INIMĂ!”, „DIN INIMĂ pentru tine!” și altele.

Pe de o parte ne facem selfiuri cu florile și cadourile primite, ca să știe toți! Defapt ne bucurăm mai tare de numărul de aprecieri primit de la străini decât să ne bucurăm de moment. Pe de altă parte, sufletul e gol: „Ah, a mai trecut un an, am mai primit o floare de la –iubit, soț, tată, copil”- iar în restul anului –pauză.

Am uitat să dăruim DIN INIMĂ. Am uitat să dăruim fără să așteptăm ceva în schimb. În plus suntem și pretențioși. Nu contează dacă e din inimă, trebuie să fie consistent! Ne-am „obișnuit cu obiceiurile” și abia așteptăm să treacă pe lângă noi evenimentele importante ca nu cumva să uităm de flori și cadou, iar EA să se supere că nu are „ce să posteze”. Și cauza problemei să fie oare … „INIMA”?!

Pregăteam gustarea de dimineață pentru Cristian. Bineînțeles că am ales cel mai arătos și „sănătos” măr din fructieră. Mare mi-a fost mirarea, însă, când am gasit interiorul stricat (vezi poza mai sus). Cu câteva zile înainte soțul mi-a dat sarcina să scriu cate un articol lunar. Eu? Despre ce să scriu? Până în 15 Februarie? În aceeași zi pregăteam masa de prânz și am început să curăț cartofii „speciali pentru piure și copt”, achiziționați la un suprapreț. Ajung iar la interiorul plin cu pete negre, având impresia ca nu mai termin de curățat. În fine, măcar cu jumătate din cantitate am rămas în final… Și așa am ajuns să meditez la problema inimii.

Ne batem cu pumnii în piept că suntem o țară de creștini „unii chiar practicanți și autentici” dar ghidul adevăratului creștin (Cuvântul lui Dumnezeu) spune că:

-„Din inimă ies izvoarele vieții”. Iar noi? Ucidem cu vorba sau fapta suflete, visuri, speranțe, relații și generații următoare. Poți să îi spui oricum: avort, divorț, șantaj, abuz fizic sau emoțional.

– „Ce iese din gură vine din inimă” iar „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui”– iar noi căutăm tot felul de scuze că nu putem să ne ținem în frâu gura, mânia, bârfa, răzbunarea. Până și conștiința ne-o mințim cu bine-cunoscuta frază: „așa sunt eu ”, „așa e el”, „nu se mai poate schimba la vârsta asta…” Oh, nu.. ci ne-am lăsat inima otrăvită.

Trăim intr-o societate care promovează aparențele, exteriorul perfect, imaginea imaculată în public, iar acasă… fiecare își trăiește drama. Nu ne mai preocupă problema inimii sau interiorul. Avem dureri de cap, de oase, amețeli și suntem instabili.. Oare ce sa fie? Și ne mai mirăm de ce depresia este cea mai populară boală a secolului nostru?

Poate că de aceste sărbători vei putea să meditezi mai mult la „INIMĂ” cand vei vedea inimioarele și sloganurile mediatizate peste tot in jur.

Poate că vei alege să nu te mulțumești cu un selfie, ci să te bucuri de persoana de lângă tine, cât încă mai e acolo..

Poate că te vei mulțumi doar cu o îmbrățișare sau cu o vorbă bună, dar care e „din inimă”.

Poate că vei lua hotărârea (ca și soțul meu) ca florile să nu fie dăruite de ziua îndrăgostiților sau 1 Martie, ci ori de câte ori ai ocazia!

Poate vei învăța să mulțumești, să dăruiești, să nu aștepți nimic în schimb. Uneori acest subiect a fost o luptă și pentru mine. Daruiesc cu drag și pun suflet în ceea ce fac pentru alții (soțul meu îmi spune că uneori prea mult), dar poate când gestul nu era reciproc, o vedeam deja ca pe o nedreptate. O nu, de ce să faci ceva din obligație? Daca nu o faci din inima, oricum nu îți va aduce bucurie nici ție, nici celuilalt. Iar Dumnezeu a dat totul, așteptând nimic!

Poate vei dori să lași Creatorul inimii să-și facă treaba și să schimbe inima ta. Crede-ma, când interiorul nu e putred, exteriorul este mult mai ușor de întreținut. Iar mai mult decât atât, un motto pe care l-am primit eu la începutul anului să ne însuflețească INIMILE tuturor: „să nu întoarceţi rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântaţi, pentru că la aceasta aţi fost chemaţi, să moşteniţi binecuvântarea!” (1 Petru 3:9)

[Articol scris de Debora Hanelore Căpățînă, din inimă…]

De ce ne indragostim? [Seria: Intrebari populare de pe Google]

Poate ca si tu ti-ai pus vreodata intrebarea asta, adica de ce indragim pe cineva dintre atatia oameni sau de ce alegem un om si nu altul sa ne fie partener? Multă lume spune că dragostea este acel sentiment minunat care se întâmplă pur și simplu, pe care nu îl cauți în cineva anume, pe care nu îl aștepți într-o zi anume, dar care vine pe neașteptate pentru că îți este scris să fie așa. De fapt, aia e indragostirea, dragostea e altceva. Mult mai profund…

Iata cateva motive pentru care indragostim:

-Motive BIOLOGICE – oxitocina si vasopresina sunt doi hormoni care promoveaza emotia dragostei in fiintele umane. Cand cresc considerabil si te ia valul lor (prin adolescenta), simti ca plutesti.

-Motive PSIHOLOGICE – Exista cateva aspecte psihologice care sunt posibile sa ii determine pe oameni sa sfarseasca prin a se indragosti. Sentimentul de asemanare cu parintele de sex opus e un aspect major , interactiunea pentru o perioada mai lunga de timp, luarea acelorasi decizii in viata etc.

-Motive FIZICE – Acest atribut de atractie se concentreaza in mod special asupra unui aspect fizic exterior care se doreste a fi de dorit si intr-o masura mai mica pentru trasaturile de personalitate.

-ATRACTIA RECIPROCA – Cand cealalta persoana este atrasa de tine sau te place, acest lucru iti poate creste nivelul de placere pe care poti sa il ai pentru ea/el.

-MIROSUL -Ne indragostim in mare parte datorita mirosului. Mirosul unui buchet de trandafiri este de exemplu o preferinta culturala care dezvolta chimia in relatiile romantice. De exemplu sa mirosi ca o capsuna si nu ca un mucegai te face atractiv. Mirosul delicios poate fi parte din fenomenul dragostei. De-asta vand astia ciocolata la greu in februarie!

Cercetatorii au descoperit ca cel mai frecvent factor care a precedat experientele iubirii a fost gasirea anumitor caracteristici ale persoanei dorite, precum si reciprocitatea sentimentelor.

Ce au descoperit mai departe a fost șocant! Ei au constatat că din momentul în care subiectul evocă imaginea ființei iubite, partea din creierul său care este responsabilă cu gândirea rațională, deductivă și logică – adică zona cortexului, are o activitate minimă, aproape de zero, lăsând loc activitatii emotionale a centrului plăcerii aflat la nivelul cerebelului.

Se deschide o cutie a Pandorei, partea de emoţie: simţim, trăim şi atunci putem să încercăm stări plăcute, ca starea de adulaţie, atracţie, simpatie, dar şi frică, oscilaţie, acele duşuri reci emoţionale, resentimente, invidie, teamă. Dacă suntem la şcoală, nu mai avem chef de învăţat, nu mai avem chef de serviciu, vrem doar să petrecem timp cu persoana respectivă, să împărtăşim. E o frenezie, unii radiază, dorm mai putin, alţii au insomnii, momente interminabile de chin, incertitudini, devin agasanţi, agresivi s.a.m.d.

E buna indragosteala, dar ea trebuie sa fie productiva! Daca te tot indragostesti de cate o persoana si apoi cand dispar fluturii din stomac, treci la alta persoana, e o problema. Indragosteala benefica duce la iubire adevarata. Dar cum putem sti in ce stadiu ne aflam? Cum putem face diferenta intre INDRAGOSTIRE si DRAGOSTE ADEVARATA??

E simplu:

  • Prima doar cere, a doua ofera
  • Prima trece ca…ploaia de primavara, dragostea autentica ramane peste ani si ani
  • E puternica la inceput iar apoi se evapora, dragostea are suisurile si coborasurile ei, dar e constanta!
  • Prima cauta (aproape intotdeauna doar) implinire sexuala, a doua urmareste stabilitatea iar relatiile intime vin doar ca o cireasa de pe tort
  • Instinctele au controlul asupra comportamentului nostru, in dragoste afectiunea rationala ne conduce
  • Ne poate transforma in niste ipocriti, doar ca sa capatam afectiunea partenerului, iubirea autentica si sigura te indeamna sa fii tu (pentru ca sti ca esti iubit pentru ceea ce esti si nu trebuie sa te prefaci…)
  • Indragosteala apare la prima vedere, asa ca la a doua poate disparea, iubirea sincera este prezenta si la a 3-a vedere si la a mia vedere…

Asadar, de ce ne indragostim? O facem pentru ca vrem sa ajungem la iubirea adevarata! Toti tanjim dupa ea! Dar, sa nu uitam ca iubirea nu este îndrăgostire, o cuprinde dar nu se limitează la ea, asa cum ni se spune de Valentine’s Day… Dragostea nu va pieri niciodata!

Drumeție în natură (31) – Bușteni – Valea Morarului – Vf Bucșoiu – Cabana Malaiesti (prima parte)

Pornim prin padure

Se zaresc vaile Bucegiului, perpendiculare

Prima poienita

Intram pe Valea Morarului

Urcus greu…

In „inima stancilor”…

Vedere spre muntii Baiului

Releul de pe Costila

Pe varful Bucsoiu

Intrarea pe Brana Caprelor, spectaculoasa tare!

niste capre… negre

Traseu: Busteni (Caminul Alpin) – Poiana Costilei – Valea Morarului (nemarcat) – Saua Bucsoiu – vf Bucsoiu – Brana Caprelor – Cabana Malaiesti

Data: octombrie 2019

Ce învățăm de la copii?

Ce invatam de la copii

-Poți fi orice îți dorești când vei fi mare.
-Dacă vei aștepta până vei fi 100% sigur, niciodată nu vei scăpa de roțile ajutătoare de la bicicletă…
-Uneori vin testele înainte și doar apoi lecțiile.
-Dacă ai gând de bătaie, folosește pernele!
-Înainte de a face schimb de sanviciuri, uită-te între feliile de pâine.
-Trebuie să mănânci o groază de cereale înainte să ajungi la jucăria surpriză din cutie…
-Dacă vrei o pisică sau un cățeluș, începe prin a cere un cal (a se citi unicorn).
-Nu e nevoie să deții un leagăn pentru a te bucura de el…
-Nu contează cât de repede alergi cu mingea dacă o faci în direcția greșită.
-Uneori cel mai mare și mai frumos măr are și cel mai mare vierme în interior…
-Fiecare castel are o temniță.
-Un mic sărut poate face diferența…
– Este natural să te manifeşti în voie, fără să te ascunzi. Nu ai nevoie de măşti ca să te simţi bine…

Copiii se bucură de moment (noi scoatem smartphone să pozăm/filmăm). Ei sunt plini de curiozitate, noi suntem tot mai plictisiți și anoști. Cei mici sunt sinceri și iubesc necondiționat. Noi…?? Copiii sunt fericiți fără motiv, mulțumitori pentru orice lucru mărunt și nu sunt așa de rigizi…

În fiecare din noi bate o inimă de copil! Fii înțelept ca un șarpe, dar pur ca inima unui copil!

Ecumenism de dragul unității…?!?

Săptămâna trecută a avut loc la Lugoj o întâlnire ecumenică. Bine, nu a fost denumită așa, dar practic asta a fost. Într-o biserică baptistă s-au adunat toți preoții, protopopii, pastorii bisericilor ortodoxă, catolică, reformată, baptistă, greco-romană ș.a.m.d. din tot orașul, ca să se închine împreună. De fapt, a fost un elogiul adus mișcării ecumenice… (vezi transmisiunea video AICI.)

Dacă îi întrebi pe conducătorii de biserici – indiferent de culoare și denominațiune – dacă ecumenismul e biblic, e corect și e ceea ce dorește Dumnezeu, ei ar răspunde probabil, majoritatea, că DA. Chiar Isus Cristos s-a rugat pentru credincioși: Mă rog ca ei să fie una, cum eu și cu Tine, Tată, suntem una… NU?

Dar unitate nu este = ecumenism. Conform dicționarului explicativ, unitatea reprezintă Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil, în timp ce ecumenismul este o Mișcare de refacere a unității universale a Bisericilor creștine, cu respectarea autonomiei lor, pe calea acordurilor și a dialogului teologic.

Ecumenismul și unitatea religioasă devin 2 termeni care se exclud reciproc. De ce?

-Pentru că ecumenismul e artificial. E nevoie de organizare multe, de publicitate si de convingere a celorlalți că e bine să ne unim. / Însă, Unitatea creștină autentică e naturală. Nu are nevoie de programe ecumenice, de lideri ecumenici, de transmisiuni live, de concilii ecumenice. Creștinii adevărați sunt un gând și un sentiment, în mod natural, nu trebuie să se seteze ca să fie uniți…

-Pentru că ecumenismul este o mișcare pur umană, începută de om (mai precis de catolici) și are o finalitate tot umană, nu dumnezeiască. După Marea Schismă mulți au încercat să refacă Marea rupere, dar nu au reusit. Interesele politico-ecleziale au continuat să fie prioritare… / În schimb, Unitatea creștină e planul lui Dumnezeu. Și dorința Sa. E misiunea oricărui credincios pe acest pământ: a se împăca cu Dumnezeu și a trăi în pace cu toți oamenii. Și în unitate frățească, dumnezeiască!

-Pentru că ecumenismul presupune compromisuri de dragul întâlnirilor împreună la masa rotundă. Un fel de târg spiritual: eu las doctrina mea la o parte, tu preiei practica noastră bisericească… O mișcare în care dacă fiecare renunță la câte ceva de drahul celuilalt, unitatea va fi în nimic… / De cealaltă parte, Unitatea creștină presupune un acord între credință și practică, fără a căuta corectitudinea politică religioasă, dacă putem să o numim așa. Ea presupune dorința de a trăi în unitate, DAR fără a uita de trăirea în adevăr! Adică, fără compromisuri…

Ecumenism de dragul unității? Nu există! E doar o mișcare politico-religioasă la nivel global. Ecumenismul e cel mult zâmbetul reprezentanților denominațiunilor religioase în fața camerelor de luat vederi ale televiziunii…