Ce pericole ne pândesc în 2020?

La început de an, fiecare ne întrebăm Oare ce va aduce anul? Unii suntem mai optimiști și credem că vâscul cumpărat de piață ne va duce fericire și noroc, iar alții suntem mai pesimiști, mai melancolici si ne gândim ce pericole ne pasc în noul an, dacă se mai măresc taxele, cine ne mai moare etc… Dar, adevărul e că, pe fiecare dintre noi, ne pândesc 3 pericole mari în 2020:

1.Pericolul pierderii TIMPULUI. Cea mai folosită scuză astăzi este n-am timp! De fapt, nu prea știm să folosim timpul înțelept adesea (se spune că bărbaților, când ajung acasă, le ia cam o jumătate de ora doar să se decidă de ce să se apuce). Problema e că timpul nostru merge pe multe lucruri de nimic (seriale, bârfe, crăpat semințe degeaba etc) și nu ne mai facem timp de lucrurile cu adevărat prețioase! Ca să pierzi timpul nu trebuie să faci nimic. Absolut nimic…

2.Pericolul pierderii OPORTUNITĂȚIILOR. În viață avem multe ocazii de a face câte ceva. Și de multe ori le ratăm ori trec pe lângă noi… Ratăm oportunitățiile de a face un bine cuiva, pierdem ocazia de a ne fi cerut iertare înaintea unui accident fatal al unui prieten,.. Ceea ce este trist e tocmai faptul că majoritatea oportunitățiilor sunt unice în viață, cu unele ocazii nu ne vom mai întâlni niciodată! Albert Einstein era pe patul de moarte în Princeton, în 1955 – hemoragie internă. Știți de ce nu se cunosc ultimele lui cuvinte (căci a spus ceva cu limbă de moarte)? Pentru că asistenta din salon, care i-a fost alături în ultimele momente ale vieții, nu cunoștea limba germană… Oportunități unice…ratate!

3.Pericolul pierderii SUFLETULUI! E cel mai pretios pe care îl avem în existența noastră! E unic! E etern! E neprețuit! Cum poți să îți pierzi sufletul? Neglijându-l! Ignorându-l, punând accent doar pe stomac, pe exterior. Concentrându-te pe ambalaj, vei pierde conținutul… Sufletul nu moare dintr-o data! Așa că nu fii indiferent – viața e mult mai mult decât supraviețuire, viața e însăși sufletul tău! Și, din experiența cotidiană, am realizat că pierdem lucrurile doar acolo unde nu facem curățenie…

Așa că ai grijă ca în 2020, în timpul pe care Dumnezeu ți-l mai dă pe acest pământ, să nu pierzi cele mai importante elemente ale vieții: timpul, oportunitățiile și sufletul!

La mulți ani!

Ce este moartea? (Intrebari Populare)

Ce este moartea?

S-a scris mult despre moarte, poate chiar mai mult decat despre… viata. Si, daca iei un interviu pe strada cu aceasta intrebare, oamenii se vor balbai, nu vor sti ce sa-ti raspunda. Nevroticul Stalin spunea că (1) moartea unui om este o tragedie. Moartea a milioane este statistică, scuzându-și crimele de război. Moartea – o tragedie, un accident?! Dar se moare zilnic!

(2)Mai la începuturile istoriei, s-a spus că moartea este doar un somn adânc. Dormi ca și cum ar fi vineri spre sâmbătă noaptea – veșnic. Și atât. Așa au început egiptenii, umplând sicriele faraonilor cu de toate, în caz că se trezesc și le e foame… Am mai evoluat de atunci – post-moderniștii de astăzi vor să ne criogeneze, păstrându-ne cadavrele în congelatoare până când știința va fi în stare să ne trezească din nou la viață…

(3)Mai tarziu, s-a presupus că moartea e doar o trecere dintr-o parte în alta, de aici-Acolo, de pe o parte a râului pe cealaltă. Asta ne arată scena din filmul Troia, în care unui personaj decedat i se pun doi bănuți pe ochi înainte de incinerare ca să aibă șpagă cash la îndemână pentru luntrașul care îl va trece de partea cealalaltă a Styx-ului.

(4)După ce s-au mai iluminat puțin prin secolele Evului întunecat, nihiliștii au afirmat cu tărie ca moartea este un mare…nimic. O anihilare a tot și toate. O beznă din care nu mai ieși, un tunel din care nu mai vezi nici înainte, nici înapoi, o de(s)ființare absolută a omului. Această doctrină, împreună cu umanismul, a alimentat marxismul, leninismul, antisemitismul și multe alte direcții ce s-au trasat în secolele ce au urmat. A condus la izbucnirea a două războaie și a diabolicului Holocaust, în care mulți oameni au fost omorâți pentru…nimic.

Astfel, astăzi, dacă ești tot timpul surmenat din cauza serviciului sau epuizată de creșterea copiilor, poți considera moartea un somn. Te vei odihni mult și bine. Dacă ești mai tot timpul plictisit și urmărești mereu ceva nou, ceva proaspăt, moartea va fi pentru tine o trecere spre o lume mai interesantă, mistică, un dincolo plin de suspans. Un fel de Surprize, surprize!, dar fără Andreea Marin. Dacă nu ești foarte sociabil sau dacă te enervează mai toată lumea, poți să stai liniștit – moartea va fi o anihilare, vei disparea complet, te vei evapora și nimeni nu va putea să te mai deranjeze. Ce ușurare!

Nu e de mirare că relativismul post-modern a intervenit și în conceptele cele mai esențiale ale existenței – cele legate de viață și de moarte. Și astfel, pe măsură ce înaintăm în vârstă, refrenul memento mori ne oripilează. Dacă în copilărie este aproape inexistent, iar în tinerețe îl negăm sau îi subminăm puterea asupra noastră, în floarea vârstei mijlocii suntem sub o oroare funebră care pune stăpânire pe deciziile noastre, culminând cu frica senectuții care îți șoptește că poți da colțul în orice moment.

Totuși, nu de moarte trebuie să ne fie cel mai frică. Nu ea e cea mai mare pierdere pentru tine! Așadar, nu te teme că viața ta va avea un sfârșit undeva, cândva, ci teme-te ca nu cumva viața ta să nu aibă niciodată un început!

(5)De fapt, moartea este o linie de finish – reprezinta capatul unei vieti de om. Traita frumos, sau risipita, o despartire dureroasa de un om special sau o usurare ca bine ca s-a dus… Ca sa mori frumos, trebuie mai intai sa traiesti frumos! Ce lasi in urma mortii si ce vine dupa ea, depinde de viata pe care o traiesti!

Paradoxuri de Craciun

Când eram copii, abia așteptam Crăciunul! Era ceva special. Nu aveam Youtube, Netflix, smartphone. Acum, suntem plictisiți, înconjurați de telecomande și de chestii wi-fi. Nici pe colindători nu îi mai agreăm pe la uși și dacă totuși o facem… le-o tăiem repede – cântați-o pe aia scurtă…

Spunem că sărbătorim Întruparea lui Dumnezeu, care a venit să ne încălzească sufletul, dar de fapt e încă o zi liberă de la Stat, în care ne încălzește vinul fiert… gâtlejul.

Spunem că suntem sau că trebuie să fim mai buni în această perioadă. Adevărul e că suntem puțin mai buni, doar am primit prima de Crăciun… Dar, cadourile tot între noi ni le facem. Mai buni am fi dacă am hărui niște năpăstuiți cu niște sacoșe pline de alimente de la un Lidl. Nu Samsung Galaxy 11 pentru partener…

Împodobim tot ce apucăm: geamuri, brazi, mese, uși, radiatoare la mașini. N-am înțeles niciodată tradiția împodobirii bradului: păduri tăiate, mizerie în casă, ornare cu kitsch-uri, copii acidentați, globuri sparte, nervi, certuri. Qui prodest? De ce nu ne punem un fag sau un mesteacăn vara, în living? Întreb și eu…

De fapt, luminițele de pe gard, ghirlandele stralucitoare de la ferestre și steluța lucitoare din vârf de pom vin să contrasteze negrul sufletului, întunericul minții omului modern, care nu știe ce / pe cine / de ce sărbătorește. Coada de la Nădlac e maare, toți se înghesuie să vină acasă de Sărbători, ca să sărbătorească…ceva. Nici nu mai ninge de ani buni la noi în România de Crăciun – ca să realizăm ce seci suntem fără zăpadă…

Spiritul Crăciunului? E ca minunea – ține 3 zile și gata! Cum a venit, așa ne și părăsește. E un fel de Valentine’s Day cu iz religios. Cea mai populară piesă de Crăciun la nivel mondial e Last Christmas I gave you my heart, din care traduc prima strofă: Craciunul trecut ti-am oferit inima mea, insa chiar a doua zi, tu ai renuntat la ea… Anul acesta, pentru a ma feri de lacrimi, o voi oferi unei persoane speciale… Un fel de Ștefan Bănică de talie internațională…

E trist. Dumnezeu e tot mai scârbit de sărbătorile noastre, an de an. De fapt, El a devenit aproape absent la propria lui zi de naștere oficială. Peste tot scrie X-mas, nu mai e Christ-mas. X-ul acela ține loc de orice, adică poți sărbători orice pe 25…

Tu ce sărbătorești? (Mai) sărbătorești? De ce sărbătorești și cum…?

Din ce material sunt făcuţi banii?

Până în pragul sec. X, nu au existat banii – aşa cum îi cunoaştem noi. Exista trocul, schimbul cu mărfuri: piei, cornute, cereale, bijuterii ş.a.m.d. Abia în sec X bancnotele au apărut în Europa sub formă de… note (de aici şi denumirea), nişte chitanțe de bancă ce dovedeau faptul că, purtătorul bancnotei avea o anumită cantitate de bani în bancă.

Din sec XIX, toate hârtiile de valoare se fac din … hârtie. (Vezi bine-cunoscutul dolar american de astăzi). Sau euro. Bancnotele sunt tipărite pe o hârtie fină multistrat, foarte rezistentă la îmbătrânire și la mânuire, purtătoare de un filigran, compusă exclusiv din pastă de hârtie de bumbac, suferind un proces de purificare crescut! Această hârtie, fără clei, este unsă cu gelatină, apoi uscată cu aer cald, înainte de a suferi o calandrare foarte puternică.

În ultimii ani, din ce în ce mai multe state au trecut la adoptarea bancnotelor din polimeri (cum este, de exemplu, polipropilena), care sunt mult mai rezistente la rupere și la șifonare decât cele de hârtie. În 2008, cinci țări aveau în circulație, în totalitate, bancnotele din polimeri: Australia, Noua Zeelandă, Brunei, Vietnam și… România. O mai ştiţi pe prima, aia cu eclipsa de soare din 99? Astăzi, o duzină de alte state au astfel de bancnote în circulație, în paralel cu cele de hârtie…

S-a pus problema, de mult timp, dacă monedele metalice și bancnotele, care sunt obiecte care trec din mână în mână și circulă uneori repede în lumea întreagă, ar putea să vehiculeze microorganisme patogene (ciuperci, bacterii și viruși). Şi datorită acestui fapt s-au inventat cele plastificate…

S-au ridicat întrebări: Lucrătorii din comerțul alimentar, care ating alimentele și încasează banii clienților pot fi agenți de transmitere a epidemiilor? În 2007, un studiu a confirmat că virușii gripali pot supraviețui până la cinci zile pe bancnote. Bancnotele ar fi, deci, vectori potențiali ai pandemiilor gripale, dar în timpuri normale, circulația monetară ar putea contribui la întreținerea imunității umane față de microbii benigni cei mai curenți. Ha! În tot răul e şi un bine…

Din ce material sunt făcuţi banii? Indifernt de ţară – dintr-un material insalubru. Banii sunt murdari – şi la propriu, dar şi la figurat, adesea. Unii sunt făcuţi la negru, alţii din prostituţie, alţii cu preţul distrugerii familiei ori cu preţul propriei libertăţi (asta pentru că unii au crezut că spălarea de bani e sănătoasă, e curată, dar s-au înşelat!)

O zicală populară rurală spune că banul e ochiul dracului! De fapt, bancnotele sunt doar nişte hârtii ce poartă o anumită valoare -: iubirea de bani e demonică! Aşadar – Foloseşte banii şi iubeşte oamenii – nu fă niciodată invers!

Ţi-ai făcut curăţenia de Crăciun?

Majoritatea românilor au în luna decembrie o listă (scrisă sau mentală) cu ce e de făcut prin casă pentru sărbătorirea Crăciunului cum se cuvine… În fruntea listei, la loc de cinste sunt două puncte: meniul gurmand şi curăţenia lună.

-Nelipsitul porc (că e dezlegat, nu ca de Paşti), salata de boeuf mai multă şi mai deasă decât în restul anului, ouăle umplute care rămân, de obicei, pentru Revelion, tradiţionalele sărmăluţe care ne fac varză, cozonacul sau panettone primit de la tuşa, prăjiturile diverse care, în prima zi ne încântă, iar apoi ne crează scârbă şi multe alte feluri alimentare greu digerabile pentru ficatul obosit de atâta caltaboş…

-Spălatul geamurilor, ca să nu se sperie colindătorii, bătutul covoarelor cu putere (sau versiunea mai simplă, cu Biocarpet), urcatul sau coborâtul – în pod, respectiv în pivniţă –  a prostiilor nefolositoare, pe care le adunăm de-a lungul anului, cumpărarea de haine verzi şi roşii din mall, îmbrobodiri şi împodobiri cu iz de kitsch şi multe alte chestii pe care le facem doar în această lună, în mod tradiţional…

Nu-i rău, dar nu e suficient! Dacă ne rezumăm pregătirile doar la curăţenie şi stomac, am  ratat încă un Crăciun. Din nou!

E muult mai important să facem curăţenie şi în interior – în suflet şi în minte. Să ne scuturăm de invidii, gelozii şi nervi, să ştergem cu buretele amintirile dureroase şi regretele lui prea târziu, să ne facem o salubrizare în privinţa relaţiilor şi să le eliminăm pe cele toxice, să scoatem petele reputaţiei pe care le-am strâns pe noi în ani de zile („ăla care întârzie mereu”, „aia care vorbeşte prea mult…”), să înlăturăm răutatea şi stresul, să ne dezinfectăm de neiertare, răbufniri şi ranchiună…

Neutru nu poţi rămâne, o dată cu trecerea timpului. Doar Elveţia poate! În fiecare an, spre sfârşit, ori eşti mai bun ca acum un an, ori mai rău. (Şi te îndrepţi spre şi mai bine sau spre şi mai rău.) Ori eşti mai aproape de cer, ori mai înglodat în pământ… Îmi place cum se încheie Cartea Cărţilor: Cine este curat şi sfânt să continue să fie aşa, iar cine este necurat şi întinat să continue aşa, dacă aşa îi place…

Tu ai terminat cu dereticarea de Sărbători?

De ce trece timpul asa de repede? [Seria: Intrebari populare]

E cert! Cea mai simpla scuza adusa astazi este – N-am timp! E si cea mai proasta, pentru ca toti o folosesc… Omul postmodern spune ca nu are timp si daca are, se plange ca trece prea repede… De ce oare?

S-a ridicat intrebarea – chiar trece mai iute timpul, secunda e mai scurta, minutul s-a redus sau ora nu mai e intreaga? Teoria constipatiei (pardon, a conspiratiei) a emis si niste teze in anii trecuti, cum ca minutul nu ar mai avea 60 de sec, doar 59… Teoria comprimarii timpului s-a dovedit un esec din multe aspecte, dar nu stau sa le analizez acum…

Bun, daca minutul tot minut e, atunci care e problema? Problema este ritmul accelerat al vietii al nostru, al celor din mileniul III. Astazi nu mai trece timpul prin noi, as cum se intampla cu badea ciobanul acum 50 de ani, astazi noi trecem prin timp si, de cele mai multe ori timpul trece pe langa noi… De ce?

Pentru ca avem ce altii nu au avut inainte. Avem masina de spalat rufe, vase, masina de spalat masina. Asa ca nu mai trebuie sa frecam hainele cu mana sau sa ne inmuiem caroseria cu buretele in fata blocului… Dar, pentru ca nu mai trebuie sa asteptam prea mult si castigam timp, spunem noi, ne priveaza totodata de alte beneficii ale asteptarii: rabdarea, dorinta aprinsa, sporirea bucuriei, satisfactia unui lucru muncit nu primit pe loc etc… Bucuria care o ai atunci cand ajungi pe munte, urcand din greu, pas cu pas, nu se compara cu sentimentul pe care il ai atunci cand ai ajuns acolo cu elicopeterul.

Pentru ca suntem inconjurati de lucruri cronofage mai mult ca oricand… Adica de lucruri care ne mananca timpul! 1 minut pe Instagram este mai lung decat 1 minut de lectura. 10 minute de stat la coada nu se compara cu 10 minute vizionate pe Netflix… Traim in 2 lumi paralele realitate si virtualitate. Timpul se pierde atunci cand iesim dintr-o lume si intram in cealalta. De fapt, timpul se comprima atunci cand in timp ce masina de spalat face treaba in locul nostru, noi ne-am trantit in fata TV-ului.

De ce trece timpul asa de repede? Pai, el trece tot ca mai inainte, egal, calculat, noi am devenit stresati. Noi traim mai mult in virtual si, cand scoatem capul in real, atunci ne punem intrebarea cand a trecut timpul?? Asa ca, hai sa nu mai risipim ce avem mai scump – viata! Caci viata e formata din clipe. Si Iorga spunea ca In viata pierdem ani, ca la moarte sa cersim inca o clipa… Nu uita ca viata bate filmul! Pretuieste timpul pe care il ai!

Drumeție în natură (29) – Lacul de Smarald și Vulcanul stins de la Racoș

Până nu de mult, chiar nu știam că avem pe teritoriul țării noastre „ruinele” unui fost vulcan. Este la Racoș, în județul Brașov și am pornit să îl vizităm, alături de bijuteria lângă care se află – Lacul de Smarald.

În drum spre vulcan, am făcut un popas la frumoasa Biserică din lemn de la Viscri și la Cetatea Rupea…

Vulcanul stins de la Racoș

Data: septembrie 2019

Ce vezi când te uiți în oglindă?

Una dintre activitățiile care îi plac micului meu băiețel este să stăm amândoi în fața oglinzii și să povestim… La cele 6 luni de zile de viață ale lui, el nu realizeaza cine este în oglindă, nu are conștiința de sine, dar se distrează văzând fețe cunoscute… Tu ce vezi când te uiți în oglindă?

Vezi doar eșecurile trecutului ascunse sub cearcănele unor nopți nedormite? Ori îți admiri rezultatele efortului fizic într-o oglindă de la sala de fitness? Observi în tine mai mult dorință de make-up decât aceea de a fi exact ceea ce ești, în mod natural?

Vezi ceea ce ai fi putut să fii și (n-)ai reușit? Sau observi și ceea ce poți să devii în viitor…? Îți faci freza și machiajul pentru a te simți bine în pielea ta, pentru tine, sau pentru a fi în pas cu trendurile de design facial, pentru alții…?

Adevărul e că prea puțin ne mai facem timp pentru reflecție… Ar trebui să dedicăm câteva minute, măcar lunar, doar să ne holbăm în oglinda din baie și să vedem ce ne spun firele albe nou apărute despre viață, timp și sens…

Te interesează cine ești cu adevărat? De multe ori, ne vedem prin prisma a ceea ce văd alții în noi, a ceea ce caută la înfățișarea noastră. Nimic profund, nimic interior, doar fond de ten… De oameni ne mai putem machia, dar de Dumnezeu nu. El nu ne vede printr-o oglindă, nu ne vede nici măcar de sus, ci ne vede dinăuntru!

Cine este Mos Nicolae? [Seria: Intrebari populare]

Se spune ca ar purta numele unui sfant – Nicolae, iar povestea darurilor împărţite de pe furiş de Moş Nicolae începe cu mii de ani în urmă. Tradiţia spune că acest sfant a ajutat trei fete sărmane din oraşul său, aducându-le în dar noaptea, fără a fi văzut, daruri de zestre. Casa în care locuiau cele trei fete sărmane era una sărăcăcioasă, tatăl acestora plănuind să le vândă pentru a scăpa de lipsuri. Sfântul Nicolae a auzit nenorocirea fetelor şi a familiei, care se petrecea nu departe de locuinţa sa, şi astfel le-a ajutat noaptea pe furiş, aruncând pe geam în camera fetei celei mari, gata de măritiş, o pungă cu galbeni. Povestea s-a repetat şi când a venit vremea de măritiş pentru cea de a doua fată. Însă când a venit vremea şi celei de a treia, tata lor a stat de pază să afle cine este acela care face atât mult bine fetelor lui. În noaptea cu pricina, când tatăl stătea la pândă, Nicolae s-a urcat pe casă şi a dat drumul pe horn unei punguliţe cu galbeni, care a ajuns drept într-o şosetă pusă la uscat.Când tatăl fetelor a văzut minunea, a fost rugat de Nicolae să păstreze secretul, dar desigur acesta nu a putut fi ţinut.

Mikulás în Ungaria, Sinterklaas in Olanda, Saint Nicolas in Franța, Sfântul Nicolae este serbat atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Romano-catolică, pe 6 decembrie. De Paşti nu se prea înteleg ortodocsii si catolicii asupra datei, dar pe mos il sarbatoresc in aceeasi zi. Bravo!

Coloniştii olandezi au luat cu ei povestea lui Sinterklaas când au plecat spre America secolului al XVII-lea. Astfel, Sinterklaas s-a transformat, treptat, în Santa Claus (Moş Crăciun). Amandoi au ajutoare, pentru a face cadouri, dar de-a lungul timpului însă, poveştile construite în jurul celor doi i-au diferenţiat:

  • Moș Nicolae aduce daruri copiilor în ajunul zilei de Sf. Nicolae în timp ce Moș Crăciun vine în ajunul Crăciunului
  • Moș Nicolae vine călare pe un cal alb în timp ce Moș Craciun vine pe o sanie trasă de reni
  • Moș Nicolae lasă cadouri copiilor cuminți în ghetuțele lustruite, iar Moș Crăciun le lasă sub pomul de Crăciun
  • Moș Nicolae lasă o nuielușă copiilor obraznici în timp ce Moș Crăciun le lasă cărbune
  • Moș Nicolae e celibatar, în schimb, Moș Crăciun are o soție pe nume Crăciunița (un fel de Ion Iliescu cu o tipa foarte tanara…)
  • Valoarea cadourilor aduse de cei 2 protagonisti sunt diferite, Nicu aduce chestii mai ieftine, iar Craciunel obiecte mai scumpe (nu ca nu ar intra o cheie de la un Audi in sosetuta din 5 decembrie…nu?)

Polonezii cred ca darurile vin de la stele, in timp ce ungurii spun ca ele sunt aduse de ingeri. La cei din Republica Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawaii el coboara din barca. Se pare ca Mosu e un fel de OZN, apare peste tot, dar caracteristicile sunt care mai de care mai diferite…

Când ninge, de ziua Sfântului Nicolae (adica in 6 decembrie), se spune că Moşul îşi scutură barba şi iarna poate să înceapă. Aceasta este ziua în care binele învinge, prin credinţă, răul. Iar daca nu ninge, inseamna ca Sfantul Nicolae a intinerit…

Deci, cine este Mos Nicolae si de unde vine el? Ei bine, Nicusor e un personaj mitic-popular, care vin din… imaginaţia bogată a unora care au trăit la limita Evului Mediu cu modernismul. Si ca perioada si ca… Moaştele lui sunt la Catedrala din Bari, Italia, că fiecare sfânt lasă ceva de pupat post mortem….NU?

Gânduri (de)spre Dumnezeu

Dacă mulți se întreabă de există Dumnezeu ori nu și îi cer un semn din cer, eu, de 5 luni de când sunt tătic ar trebui să primesc un mesaj special că El nu ar exista, că altfel… sunt uimit de complexitatea ființei umane, chiar de la naștere, care atestă exitența unei mâini supranaturale la origini – evoluția nu putea crea așa ceva, e un proiect prea vast pentru știință!

Pentru că încercăm să aflăm dacă pământul este plat sau rotund, îmi imaginez cât suntem de mici pe aceasta planetă. Chiar dacă astronauții au văzut-o din spațiu, de sus, tot nu pot spune ce formă are cu certitudine… Dar nu asta conteaza! Important e că suntem planeta albastră, planeta preferată a lui Dumnezeu. Luna aceasta sărbătorim Întruparea Lui pe (P)ământ. Nu pe Marte, sau pe Uranus!

În fiecare zi, soarele răsare, chiar dacă nu îl vedem fizic de fiecare dată. Apare dimineața și știm că e o nouă zi… Dar, soarele răsare și peste oamenii buni, și peste oamenii răi, spune Cartea. Mă întreb ce fel de om sunt eu, din ce categorie (din cele două) fac parte? Eu poate mă văd bun, dar esențial e cum mă vede El! Eu sunt doar o furnică ce vede până la orizont, El vede mușuroiul de sus… Totul!

Trăiește ca și cum ți-ai trăit toată viața și azi e ultima zi și speră ca și cum mâine începe totul, din nou…

5 motive pentru care merită să (mai) rămâi în România

de-ce-sa-ramai-in-romania

Probabil cea mai mare dilemă a tinerilor – spusă sau, cel puţin gândită – care apare încă din adolescenţă este: merită să mai rămân în Romania sau să fug cât văd cu ochii…? Şi eu mi-am pus această întrebare, în repetate rânduri, şi iată că acum filmez acest video dintr-un apartament din Sibiu – inima României… Adică, eu am ales să rămân! Vreau să îţi prezint 5 motive pentru care merită să rămâi aici, în ţara ta:

1. Aici îţi sunt rădăcinile! Emigrarea dincolo se poate asemăna cu următorul tablou: plantarea unui pom fructifer sau a unui brad în grădina ta şi mutarea lui, după doar câtva timp, în alt loc, în alt pământ. Ce se întâmplă? Una din două – ori se ofileşte rapid, ori o mai duce câteva zile, săptămâni şi apoi moare. E bun de pus pe foc! Întrebarea e: chiar vrei să arzi, să te zbaţi pentru alt popor, în altă ţară. Nu uita – doar în România poţi să spui, cu adevărat, că eşti acasă

2. Făcând abstracţie de factorul politic, România e frumoasă! Are, deal şi câmpie, munte şi mare… chiar dacă nisipurile nu sunt de aur (ca ale vecinilor de la parter). Nu prea are autostrăzi, dar asta ne ajută să admirăm peisajele din jur. Cine se poate bucura de natură la 130km-h?? Şi… să nu uităm: România se mândreşte cu femeile frumoase autohtone – bine, ălea naturale, fără make-up en-gros…

3. Cu puţine excepţii (să spunem – vasluiene sau teleormănene), la noi te simţi în siguranţă! Când am vizitat Bruxelles-ul – împreună cu frumoasa mea soţie – am circulat mult cu metroul. Într-o zi, într-o astfel de călătorie, eram aşezaţi în metrou faţă în faţă cu un tip ciudat, cu allură iraniană, ce avea o jachetă bufantă pe el. Îi fac semn discret soţiei şi îi spun să se roage – dacă acolo e o centură detonabilă, s-ar putea să fie ultimele noastre clipe… După 2 staţii tipul a coborât, dar sperietura a fost comică (a se înţelege mare)! Aşa ceva n-ai să vezi în România, nici în metro-urile capitalei…

4. Trăim într-o ţară care ne ocupă tot timpul! Deci nu ai cum să te plictiseşti ca în Occident… Dincolo, oamenii au de toate – şi bani, şi timp liber – şi se plictisesc, săracii… Aici ai: cozi, bătăi pe parcări, birocraţie, claxoane… Mai bine o viaţă activă şi plină de surprize, ca la noi. NU…?

5. Ultimul motiv ţine de perspectivă! Pentru că nu suntem în trendul vestic, adică suntem mereu în urmă, la noi nu vezi – deocamdată – homosexuali de mână prin parcul central (doar în iunie), nu avem legalizată eutanasia, prostituţia, zoofilia, pedofilia, necrofilia (ca în Canada)… Deocamdată! Dar acest retard ne ajută să ne păstrăm departe de gunoiul imoral cu iz de politically correct… Deocamdată!

Noi suntem nemulţumiţi pentru că ne comparăm întotdeauna cu cei care ne sunt superiori (SUA, Europa vestică) – ce reprezintă circa 20 % din populaţia lumii, dar uităm să ne comparăm cu ţările defavorizate, cele din Africa, cele care se termină cu –stan, din Asia. Făcând şi a doua comparaţie, am putea observa că trăim într-o ţară care o duce mai bine decât 80% dintre ţările lumii…

BONUS

Aa, uitasem: Pentru că n-a ieşit Veorica la preşedenţie, ai încă un motiv în plus să mai rămâi în România măcar 5 ani de zile! Până la următoarele alegeri prezidenţiale.