Eu cu cine mă căsătoresc? (ghid practic)

Te gândești la măritiș? Cauți inelul potirvit sau te gândești să o ceri de la părinții ei? V-ați logodit? Sau pur și simplu încă îl mai cauți pe prinț sau îți dorești să o întâlnești pe EA? Uite aici câteva sfaturi practice. Nu sunt consilier matriomonial, nu sunt psihoterapeut de cuplu, dar am intrat în al 5-lea an de mariaj și mi-aș dori să împărtășesc cu tine ce poți să faci ante nupțial pentru a avea o căsnicie frumoasă (p.s. așa ca mine…:D)

Deci, 5 idei (tips cum le spun americanii) la care să meditezi:

1. Majoritatea își fac liste de genul cum să fie, cum să arate, ce calități să aibă etc. Viitorul partener. Nu e rău, dar nu te opri la atât. Ci fă o listă și cu ce defecte i-ai putea tolera! Conflictele din căsnicie nu provin din lipsa calităților, ci din prezența (unor) defecte! Asta e problema… Nu căuta perfecțiunea – nici tu nu o întruchipezi, de ce ai căuta-o la altcineva?? Deci caută un om cu care să poți conviețui în pace și liniște, nu căruia să îi scoți ochii mereu pentru defecte pe care tu nu le suporți, iar el/ea nu poate scăpa (încă) de ele…

2. Caută un viitor partener cu care să ai lucruri în comun. Mulți să întâlnesc, se îndrăgostesc și se iau repede. E important să cunoști ca să iubești. Misterul fluturilor în stomac trece repede și prea mulți își dau seama că s-au căsătorit cu un/o necunoscut/ă. Și apar problemele: ea vrea plimbări în natura seara, el seriale HBO, ea vrea la mare, el vrea la munte, ei îi plac sporturile de iarnă, el hibernează… Și prea mulți ajung la concluzia nepotrivire de caracter după 2, 3 ani de căZnicie. De fapt, nu a fost o potrivire de dorințe, hobby-uri, plăceri și nevoi cu ale celuilalt.

3. Atenție la perspective! Strâns legat de punctul anterior este și viziunea despre lume și perspectiva de viitor a fiecăruia dintre cei doi. Există lucruri foarte importante, vitale!, care trebuie discutate înainte de vreo altă decizie majoră. Aspecte de genul: la casă sau la bloc, în chirie toată viața sau cu credit pe 30 de ani, câți copii, aspirații profesionale, planuri de realizat și țeluri din copilăria fiecăruia, ar trebui aduse în discuție încă de la început. Te scutesc de discuții aprinse când apar pe drumul mariajului…

4. Fugi de egoiști! Dacă îți spune că se căsătorește cu tine pentru că vrea să te facă fericit/ă, trebuie să îți dai seama dacă e chiar așa sau sunt doar replici goale din filmele romantice siropoase… De fapt, fiecare dintre noi, dacă suntem sinceri, ne căutăm (cel puțin o parte din) fericirea noastră (și) în partenerul cu care vrem să mergem în tandem restul vieții. Nu e greșit! Dar, a face din această dorință un scop primordial și pur egoist în relație cu celălalt, e morbid. Și macabru… Dacă celălalt fuge după selfie-uri doar cu moaca lui (chiar când sunteți împreună), lasă-l în pace! Cu smartphone cu tot…

5. Nu lasa pe nimeni și nimic să intervină între voi! Părinți, socri, cumnați, frați, verișori, colegi de lucru, prieteni, cățel, purcel, pisică, TV, pasiuni, copii și lista (mai) este foarte luungă… Sfaturile cerute sunt binevenite, intervențiile bine-intenționatenu! Nu încerca să îi împaci pe toți, nu vei reuși! Trăiește, însă, în pace cu toți, cât depinde de tine… Dar nu-ți sacrifica niciodată căsnicia pentru altcineva sau ceva. Nu merită! Altarul familiei e sacru!

Pentru că nu e consiliere premaritală, ajunge! Doar câteva chestii observate pe ici-colo, din care putem învăța cu toții…

Căsnicia e modul pămăntesc al lui Dumnezeu de a ne spune că nu suntem singuri. Și că suntem… întregi. Nu degeaba îi spunem jumătatea noastră…

VII. Să nu preacurvești (Seria: Cele 10 porunci)

Unii glumesc pe acest subiect spunând că porunca ne îndeamnă să nu prea curvim, numa’ așa, câte puțin… O poantă proastă, care ne arată halul în care am ajuns. Termenul e, de fapt, mult mai larg, și nu desemnează doar înșelatul soțului/soției, cuprinzând orice relație intima exterioară unei căsnicii. E probabil cea mai încălcată poruncă la ora actuală din tot Decalogul…

Curvia este promovată astăzi peste tot: în showbiz (viață destrăbălată a vedetelor), în emisiuni TV (ex: Un show păcătos, Insula iubirii ș.a.m.d), prin reclame la termopane, în anunțuri pe autobuze, în școli, în petrecerile corporate și la locurile de muncă mai mult ca oricând, prin pseudoștiință, prin literatură pornografică. Deci, nu prea ai cum să scapi neatacat de mesaje și  imagini senzuale niciunde…

Până acum o generație, oamenii trebuiau să meargă undeva, sau să iasă la cinema sau în discotecă pentru a crea o situație favorabilă împlinirii poftelor sexuale. Astăzi, nu mai trebuie să pleci nicăieri! Ai filme 18+ în fiecare seară la TV, nu mai există nicio peliculă fără “puțină” nuditate și promiscuitate. Ai pornografie gratis pe smartphone. Senzualitate la degetul mic…

Asta, pentru cei care doresc să preacurvească în privat. Pentru relații reale, e puțin mai greu, dar tot mai ușor pe zi ce trece… Totul începe cu un flirt la birou sau cu niște vorbe dulci în parc între mămica și tăticul care își plimbă copiii cu căruciorul în parc. Uneori sfârșește cu un avort, însoțit de minciuni și ascunzișuri. Și uite așa ai dărâmat 3 porunci dintr-una: să nu preacurvești, să nu ucizi și să nu minți…

Adulterul – e păcatul pe care îl faci împotriva ta însăți în mod indirect. Biblia spune că restul sunt spre exterior, acesta e spre interior. Chiar dacă pare că tu faci ravagii, ești șmecher/ă și ai toți tipii la picioarele tale sau toate fetele întorc capul după tine, de fapt, pe tine te răvășești – fizic, psihic, spiritual… Chiar de pare că numai cel slab suferă din relația consumată (doar sexual), de fapt, (și) tu ești victima poftelor nedisciplinate…

Curvie = trăirea desfrânată tinerească / Preacurvie = curvia în afara unei căsătorii. (Cam asta era „împărțirea” antică a păcatului, după context). Eu zic că de la Cristos încoace mai există ca formă și telecurvia (adică, curvia la distanță). El spunea că poți curvi și fără să te atingi de o femeie cu un organ sexual, ci prin organul ocular – în mintea ta…

Pentru o viață împlinită, fugi de toate 3!

Ziua Mondială a Munților Curați

Astăzi e! Din păcate bucurie celebrării unei astfel de zi este umbrită de realitatea mioritică ce ne înconjoară… Astăzi, ca români, sărbătorim ceea ce pentru mintea noastră e utopie. Când spunem munți curați ne gândim, de obicei, la Elveția: curățenie pe poteci, ochiuri de lacuri azurii fără pet-uri de jur împrejur… A, și o văcuță ce paște liniștită. La noi?

Hârtie igienică împrejurul Cabanei Bâlea (unde e taxa la toaleta amenajată, dacă nu ești cazat). Pungi, sticle, șosete și altele în refugiile montane. Aglomerație pe pietonala Platoului Bucegi. Mai nou se pune în operă și un cartier de vile și caldarâm până la 2000 m altitudine. Dar, cu șpaga – totul este posibil și poți să fii la înălțime cu SUV-ul tău care tușește prin jnepenișul montan.

Ca să putem să ne bucurăm de o zi ca cea de astăzi, ar trebui să ne curățăm noi, în primul rând, de comportamente jegoase pe munte. Am devenit exploatatori, în loc de exploratori… Mai puține acțiuni de curățare și mai multe de educare, căci prevenția e mai simplă decât reparația… Și manelele nu ar trebui să răsune în Valea Sâmbetei din Făgăraș, parerea mea…

Îmi doresc un lanț carpatic curat de oameni rău voitori. Mizeriile naturale se curăță natural, cele umane… doar uman. Îmi doresc ca și copilul meu să se bucure de „cărări însorite pe munte” (așa cum se salută montaniarzii), dar pentru asta e nevoie ca ele să nu fie umbrite de noi…

Păstrează curățenia pe munte, măcar ca la tine acasă! Deșteaptă-te române, ca să ai ce explora în viitor!

Drumeție în natură (23) – Vf. Prejba (SB)

Prima tură (de încălzire) din sezonul 2019 am făcut-o pe Vf. Prejba din județul Sibiu, un pisc măricel din categoria munților Lotrului.

Am salvat și un mieluț pierdut la coborâre…

Traseu: La Masa Verde (de pe V. Sadului) – stână – vf. Prejba – retur

Data: aprilie 2019

De ce ne strângem pumnii tot mereu?

Venim cu pumnii strânși în astă lume
Plini de dorințe și repeziciune,
Făr’ să realizăm că în a noastre palme
Este săpat adânc: deșertăciune

Și creștem, încleștând mâinile tare
Trecând prin dificila adolescență
Și n-apucăm să deslușim mesajul care
Ne spune clar și tare: concurență

Ieșim în floarea vârstei tot încorsetați,
Răpuși de vicii si nestinsele iubiri
Și n-avem timp să cugetăm la anii regretați
Și continuăm, și pe noi scrie-ncet: zdrobiri

Ajungem la etapa de realizări în viață,
Iar pumnii-s tot mai strânși și roșii…
Și iar uităm că anii trec la suprafață
Și metacarpienele șoptesc: capricioșii

Și senectutea ne surprinde ca pe pe hoți
Cu palme învinețite-n roș’ cărămiziu,
Și nu le mai putem deschide – ia, vezi, poți?
Și cele patru scânduri spun: e prea târziu

De ce ne strângem pumnii tot mereu?
Chiar nu vedem că-n ei e aer toxic care,
De sufocat ce e, nici el nu are oxigen,
Iar noi murim în încleștare…?

(Sibiu, 12.09.2019)

VI. Să nu ucizi! (Seria: Cele 10 porunci)

Probabil majoritatea celor care veți vedea acest articol veți specula că nu vi se adresează. Nu sunteți criminali, nu ați luat viața nimănui (un fel de românescul nu am dat în cap la nimeni…). Dar, adevărul e că, de multe ori, încălcăm flagrant această poruncă și (ne)intenționat ucidem:

Prin avorturi. Suntem pe primul loc la infanticid la nivel european, nici Bulgaria nu ne scapă de loc fruntaș la această statistică… Din ’89 am ucis o populație ca a României actuale de copii. Le spunem fetus, făt, embrion, doar ca să ne amorțim conștiința și să îi putem aspira cu vacuum-ul sau spulbera cu cleștele… Credem că este o crimă mai mică pentru că nu e un copil născut. Dar e păcatul care bântuie mințile (ne)mamelor, holurile clinicilor, străzile țării…

Prin cuvinte. Tu nu ești/ nu semeni cu fratele tău mai mare… Sora ta mai mică este mai ageră și mai inteligentă… Nu ești bun de nimic! … Ești prost!… Niciodată nu faci un lucru cum trebuie… sunt cuvintele care omoară personalitatea și viața din copiii/ soții/ părinții/ prietenii/ colegii noștri, chiar dacă ei mai supraviețuiesc. I-am ucis pe interior cu otrava ce ne-a ieșit pe gură! Verba volant – spune proverbul. Da, vorbele zboară, dar își fac cuib în sufletul celor cărora ne adresăm. De aceea, e mai indicat să îți muști limba, decât să arunci cu acid fatal…

Prin atitudini. Nu o singură dată am fost prezent la batjocorirea (bullying, cum îi spune mai nou) în public a unor persoane cu anumite deficiențe, probleme locomotorii sau psihice. Zilele acestea a apărut în ziar un copil în scaun cu rotile care nu a fost lăsat să viziteze Castelul Corvinilor, pe motiv că nu are voie cu căruciorul în interiorul sitului. Vă dați seama cum mai trăiește acel copil după această umilință…care a apărut și în presă…

Prin tehnologie. Ucidem orice urmă de creativitate naturală, cu care ne înzestrează Creatorul pe fiecare. Răposatul Nicolae și acoliții rusofili au vrut să construiască omul nou. Să fim toți la fel. Să fim ușor de manipulat – obiecte! Smartphone-ul utilizat prost are aceleași scopuri – să ne cocoșeze pe toți de spate (și de cerebel). Să fim toți la fel – roboți! Să muncim în 4 schimburi pe bandă, seara să ne hrănim din telecomandă și să-i votăm… tot pe aceeași. Ucidere în masă!

Așa că, pe lângă nu am dat în cap nimănui, ai grijă să nu ucizi ceva ce pare mic, dar care are puls, să nu înfigi săgeți mortale în caracterul semenilor, să nu ai atitudini fatale. Fii pro-life cu adevărat! Nu doar pe Facebook…

Și ai grijă să nu fii ucis nici tu – de societate, tehnologie, sistem, nostalgie sau depresie!

Trăiește, și ajută-i si pe alții să trăiască!

Frica de a avea copii în secolul XXI

Eram la masă cu niște prieteni. Îmi spune amicul căsătorit recent: “Uite un subiect de articol pentru blogul tău: Cum să nu îți fie frică să (mai) faci copii în sec. XXI?” Mă gândesc eu: Bun subiect, dar cam greu… Dar, am meditat profund și am făcut un top al temerilor pentru care unor cupluri (tot mai multe) le e frică să aibă aceste mici ființe drăgălașe în căminul lor:

Teama că nu vor avea cu ce să îi crească. Se căsătoresc porumbeii, își iau un credit ca să nu stea pe capul părinților și le e destul de greu financiar. Unii abia (supra)viețuiesc de la o lună la alta. Apariția unui copil în familie ar fi colac peste pupăză. Noroc cu ploconul, alocația… Adevărul e că un copil alăptat natural (matern) nu necesită o investiție mai mare decât un BMW capricios, un abonament la sala și suplimente proteice lunare de sute de lei sau decât întreținerea unui cățeluș (cu Pedigree, vizite la salonul de toaletaj canin, vaccinuri etc…)

Teama că nu vor fi părinți (prea) buni. Asta e fobia unora care nu au avut părinți prea iubitori, plecați în țările calde să strângă căpșuni – ei fiind plasați la bunici sau nepoți – sau a unora care nu vor să investească foarte mult în ei. Un seminar de parenting, apropos, nu face minuni. Zilnic înveți cum să fii un model (din ce în ce mai bun) pentru micuțul în devenire!

Teama de incertitudini. Întrebările și îngrijorările curg: Dacă va veni acasă și îmi va pune întrebări la care nu pot răspunde? sau Ce mă fac când trece la perioada pubertății? ori Dacă va lua contact cu droguri în adolescență? sau Ce facem dacă are vreodată un accident grav sau în situația unei boli incurabile…? Mulți nici nu se mai căsătoresc – vor doar drepturi, nu și responsabilități…

Cei care simt un frison rece pe coloană când vorbești despre tema a avea copii sau nu, uită multe alte chestii: copiii aduc căldură, lumină și zâmbete în cămin. Niciun câine, bolid sau hobby nu fac asta! Copiii îți îndreaptă dragostea înspre ei, și ei, la rândul lor, oferă dragoste sinceră, dezinteresată și comică uneori. Unică!

Copiii sunt o investiție sigură. Și cea mai bună! Băncile nu oferă nimic, doar riscuri (mai mari decât temerile enumerate mai sus), ipoteci și dobânzi. Satisfacția creșterii și educării unui copil e nemăsurabilă!

Deci, frica de a avea copii în sec. XXI e nejustificată! Copiii sunt semnătura divină pe pământ – cât timp mai există natalitate, existăm noi, acest Univers și VIAȚA!

V. Cinstește-ți părinții! (Seria: Cele 10 porunci)

Dintre toți oamenii, mai întâi îi iubim pe părinții noștri, care ne aduc în lumea aceasta și ne  cresc, cu bune și rele, cum pot și cum au posibilități… După Dumnezeu și până ne alipim de partenerul de viață, ei sunt binefăcătorii noștri cei mai mari. Din aceast considerent, următoarele 6 porunci, care vorbesc despre datoriile sau dragostea față de oameni, încep cu porunca de a cinsti părinții. Cum?

A-i cinsti la fel de mult pe cât ne străduim să-I aducem glorie lui Dumnezeu – în gândurile, cuvintele și faptele noastre. Ei au fost puși ca responsabili de creșterea noastră până în adolescență, indrumători în tinerețe și sfătuitori în perioada de adulți.  Ascultarea, respectul și creditul pe care li-l acordăm lor ne va ajuta mai târziu să cinstim (și) alte autorități, cum este guvernul, poliția, angajatorii, socrii etc…

A-i iubi, adică a le dori și face tot binele cu putință. Trebuie să-i cinstim atât cu faptele, cât și cu atitudinea. La un moment dat, e posibil să devină mai morocănoși, ranchiunoși sau cu tabieturi ciudate. E vârsta… Respectul copiilor trebuie să continue, în orice circumstanțe. Nici dezmoștenirea, nici un Alzheimer nu pot opri această atitudine de respect!

A ne purta fata de ei cu toata cuviinta, vorbind despre ei si cu ei numai de bine. Unii intră în exercițiul acestei datorii doar după mormânt. Nu știu de ce avem o pasiune necrofilică de a-i vorbi de bine pe oameni doar după ce nu mai sunt. Până atunci, doar bârfe, invidii și scorneli răutăcioase. La groapă – mare om, mare caracter… Cinstirea părinților este și ante- și postmortem.

A-i ajuta la nevoie, mângâindu-i în necazuri și înseninându-le bătrânețile. Dacă ne gândim la drăgălășiile și răsfățurile pe care le-am primit ca mici ființe drăgălașe din partea părinților în copilărie, le putem și noi întoarce această dragoste, îndeplinindu-le câte un moft (poate, capricios) cu aceeași bucurie și căldură…

Excepție! Indiferent de vârstă: dacă un părinte îl învață vreodată pe copilul lui să facă ceva ce este reprobabil din punct de vedere moral, acel copil trebuie să asculte mai degrabă de Dumnezeu decât de părinții săi.

Oare porunca aceasta e doar cu sens unic? Sigur nu! Biblia îi îndeamnă și pe părinți să își cinstească odraslele și să nu își provoace copiii la mânie [Pentru că așa îți spun eu (mama), sau așa vor mușchii mei (de tată).]

Cinstirea naște cinstire! Ce semeni, aia culegi!

sau

Părinți – investiți în copiii voștri! Copiii – respectați-vă părinții!

Drumeție în natură (21) – Vârfurile Lespezi și Cornul Călțun, Făgăraș

La sfârșit de octombrie am prins pe munte o zi de vară. Senină și clară cum rareori am văzut pe creastă. Panorama 360 grade de sus a fost absolut impresionantă…

Traseu: Piscul Negru (Transfăgărășan) – Piciorul Lespezilor – Vf. Lespezi – Vf. Cornul Călțun – retur

Data: octombrie 2018

Legalizarea prostituției sau prostituarea legii?

Zilele acestea, Băsescu aduce argumente pentru legalizarea celei mai vechi meserii din lume. El susține demersul și acuză „laşitatea” unor politicieni care „nu şi-au asumat să treacă peste nişte supărări ale BOR” şi nu au promovat o lege în acest sens. Legalizarea prostituției, spune el, ar diminua traficul ilegal de carne vie, riscurile de boli cu transmitere sexuală etc. Și… oricum nu poate fi eradicată!

1. Traficul ilegal de carne vie nu ar fi diminuat, ci doar ar deveni trafic legal de carne vie! Peștii ar fi doar mai dificil de prins, pentru că s-ar oferi un paravan instituțional și o justificare în documente pentru traficanți… Băse a dat exemplul Germaniei, Olandei şi Belgiei unde prostituţia este legalizată şi femeile sunt protejate. „Dacă vreţi, sunt pe mâna statului nu sunt pe mâna peştilor”, afirmă președintele Șuviță… Ce liniștitor e gândul de a fi pe mâna statului…

2. Legalizarea prostituției nu ajută cu nimic la diminuarea riscurilor de infectare cu boli ce se transmit sexual. Încă nu a stat nimeni de vorbă cu un virus clamidic sau hepatic dacă, legal sau ilegal, se leagă de partenerul prostituatei. Nu cred că s-ar efectua control medical după fiecare act sexual (ca să spunem că se încurajează sănătatea populației). Am avea doar niște statistici mai aproape de realitate, legale. Și un Institut de Cercetare BTS. În rest, păcatul (legalizat sau nu) oricum are consecințe negative – unele venerice!

3. Pe motiv că nu poate fi eradicată, nu înseamnă automat că o poți legaliza doar de dragul impozitării și reglementării… (Ar ieși niște bani în plus pentru…Catedrala Mântuirii Neamului…?!?) Așa, nici violurile, omorurile, pedofiliile și tâlhăriile nu le-am eradicat și nici nu le-om putea vreodată, dar pentru asta nu le aducem sub incidența legii, să le protejăm…nu?

În urma legalizării, ar apărea meseria pe AJOFM? Am ști să explicăm cu ce se mănâncă profesia asta fetițelor noastre de 7 ani dacă ne-ar întreba? Am înființa și școli de formare profesională în prostituție…? Cam asta ar urma…

Eu zic că legalizarea prostituției = prostituarea legii românești!

IV. Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești (Seria: Cele 10 porunci)

A patra poruncă este mai importantă astăzi ca niciodată! Trăind într-o lume nebună, în care toată lumea fuge după tramvaie și autobuze, unde oamenii lucrează în 3 sau 4 schimburi, în care toți se claxonează în trafic și în care cariera e mai importantă ca orice, odihna e vitală!

Adu-ți aminte să te (mai și) odihnești spune Dumnezeu aici… Unii spun că duminica, alții că sâmbăta. Porunca în sine nu reprezintă o supunere oarbă față de o zi anume din săptămână. (Chiar Mântuitorul spune că ziua de odihnă a fost făcut pentru om, nu omul pentru ea!) Ci este vorba de principiul din spatele ei:

Principiul 1 din 7! 1 din 7 zile pe săptămână ar trebui pusă deoparte. O dată la 7 săptămâni am putea avea un weekend prelungit de odihnă (mai ajută și statul aici uneori cu zilele libere, mai ales pe bugetari…). A șaptea parte din an ar trebui să fie concediu. Ș.a.m.d… Din păcate, mulți se surmenează, devenind epuizați de serviciul lor. Sclaviți de jobul lor sau robiți de propria afacere.

Mâncarea e bună, la fel și munca. Dar excesul sau bulimia duce la probleme de sănătate – așa și munca excesivă. Ea afectează grav și fizicul, și psihicul, și relațiile cu cei dragi! Sunt mulți cei pe care doar o boală sau o situație limită îi mai poate opri din haosul zilnic, din fuga nebună după…ceva de zi cu zi.

Ce înseamnă să sfințești ziua de odihnă? În primul rând, ar trebui să ai o astfel de zi, să o pui deoparte pentru odihnă. Apoi, trebuie să te concentrezi pe activități (cât mai puține) care să te ajute să dobândești liniștea, să îți asculți sufletul și să vorbești cu Dumnezeu. Ziua de odihnă e o oprire, o bornă de evaluare, necesară pentru o viață trăită frumos și armonios.

Odihna nu e neapărat concediul! Chiar dacă șefii îi spun concediu de odihnă… Unii, după ce se întorc din Grecia, Tunisia sau Bora-Bora, le trebuie încă o săptămână ca să își revină din starea stomacală îmbuibată cu all-inclusive, din goana după selfie-uri și filtre pentru Instagram, din vânătoarea shopping-ului sau a altor activități obositoare de vacanță…

Atenție! Echilibrul e vital. Extremele ne distrug: munca, o virtute a omului, poate deveni viciu, iar odihna, o nevoie a omului, poate deveni leneveală!

Pentru o viață sănătoasă, evitați excesul de… orice! ar trebui să apară între reclamele de la TV!

Ce (mai) face comunitatea LGBT+ ?

Pe lângă faptul că crește vertiginos numeric anual, crește și din punct de vedere al categoriilor de oameni (categorii bazate pe devianțe sexuale, și ele tot mai diverse de la an la an). Astfel, dacă până nu demult, comunitatea aduna sub umbrela ei (colorată): L – lesbiene, G – gay, B – bisexuali și T – transexuali, astăzi ea și-a adăugat în componență:

Q – queer, un termen inventat de ei care definesc o persoană care nu dorește să își îngrădească latura sexuală, nedorind să-i fie numită nicicum.

I – intersexual, este persoana care s-a născut cu un anumit sex biologic, dar (ne învață pseudoștiința) cromozomii lor, organele, hormonii le aparțin celuilalt sex.

A – asexual, este cel care nu (prea) simte atracție intimă față de niciun sex. Totuși, nu înseamnă cu nu îl interesează promiscuitatea…

P – pansexual, cel care este atras de orice persoană, indiferent de orientarea sexuală a  acesteia. Un fel de universalist sexual.

K – kink (la noi se traduce pervers), așa cum îi spune numele, îi plac comportamentele și tentele perverse/ciudate.

Așadar, acronimul format de cele descrise mai sus – LGBTQIAPK+ este forma mai lungă (completă) a lui LGBT+ pe care îl vedem la TV, în presă sau pe net. Nu știu până unde va merge această comunitate deviantă din punct de vedere sexual, dar probabil că, la un moment dat, va include și: pedofilii, zoofilii, necrofilii, violatorii și alte perversități sodomice pe care nici nu le pot descrie aici…

Problema e nu doar că ai noștri copii (când mă gândesc la al meu mă cutremur) vor vedea defilări de parade (tot mai des) pe stradă, femei cu barbă giugiulindu-se în parc, dar că liderii acestei mișcări ne vor și îndoctrina pruncii cu otravă pansexuală, vor avea tot mai multe drepturi (și responsabilități mai puține, ca restul hetero) și vor vrea să și conducă țări, guverne și, de ce nu, biserici…?!

Ne-au furat curcubeul (acel semn divin de pe cer) și l-au făcut simbolul comunității, ne fură mereu dreptul la replică de fiecare dată când ne deschidem gura pe tema LGBT, acuzându-ne de intoleranță, vor să ne fure mințile copiilor și adolescenților noștri, spunându-le că pot fi ceea ce vor ei să fie, dar nu vor putea să ne fure niciodată valorile și principiile sănătoase!

Sloganul lor e love is love, adică vor să spună că dragostea e dragoste, indiferent cum, cu cine, unde etc… Noi, trebuie să îi iubim, să (încercăm să) îi înțelegem, căci trăim sub același cer! Sub același curcubeu! Dar să ne păstrăm verticalitatea principiilor și a valorilor creștine…

Fără compromis! 

Drumeție în natură (19) – Valea Mălăiești & Refugiu Țigănești, Bucegi

Un loc drag inimii mele – zona Mălăiești. Un tărâm unde să te mai întorci, cam așa l-aș descrie pe scurt…

Traseu: Glăjerie – Cabana Mălăiești – urcare prin Hornul Mare – Vârful Scara – Refugiul Țigănești – Valea Țigănești – La Prepeleac – Gura Diham

Data: septembrie 2018